Anime Sign
BUn venit pe Anime Sign!!

[Naruto] Amintiri pierdute...sau poate nu

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

[Naruto] Amintiri pierdute...sau poate nu

Mesaj Scris de Vizitato la data de Lun 14 Dec 2009, 18:26

E primul meu fic postat...asa ca fiti duri...Lectura placuta!!

Disclaimer: Nu detin nici un personaj (inafara de cele creeate de mine) din anime-ul/manga-ul Naruto, ce apartin lui Masashi Kishimoto - sempai si nu fac profit pe urma acestor personaje/intamplari.

Cap.1: ...Sa incepem cu inceputul...
Intr-un sat indepartat, maretul soare se ridica in inaltul cerului, parca cu incetinitorul, imprastiind in jurul sau raze calduroare si luminoase, ce isi terminau casatoria in suprafata de sticla, anuntand o zi noua si plina de surprize. Locuitorii satului isi reveneau dupa o noapte linistita, in care Luna domina cerul intunecat , alaturi de micile ei fiice stelele, luminand putin cate putin strazile prafuite si intortochiate.
Aceste raze s-au aventurat si au sfarsit tragic si la fereastra unei anumite preadolescente, cu o varsta cuprinsa intre 12 si 13 ani. Parul sau movaliu precum un apus de soare oglindit in ocean era ravasit pe perna, moale si pufoasa, parul continuand sa se imprastie pe resul patului, acoperind o mare suprafata din acesta. Fata statea confortabil pe materialul rozaliu ca o petala de floare a unui cires proaspat inflorit, si se parea ca aceasta era inca in lumea viselor, pana cand aceasta incepe sa se miste, schimbandu-se de pe o parte pe alta, aparandu-i pe marginile fruntii picaturi de sudoare, sarate, si putin caldute si, respirand foarte rapid. Din gurita ei firava se puteau auzi cateva cuvinte "Nu! Nu te apropia!", continuand sa isi miste pieptul in ritm cu respiratia, ce devenea din ce in ce mai sacadata, dupa care isi ridica rapid pleoapele, lasand la iveala cele 2 culori mirifice, pe care ii avea in ochi, un albastru precum ceru senin intr-o zi de vara, iar cel stang fiind verde ca iarba proaspat incoltita. Se ridica in sezut, picioarele ducandu-le de o parte si de alta a posteriorului, isi duse usor mana dreapta la frunte si isi sterse picaturile de apa de pe fata.
-Cine poate fi aceasta fiinta care ma bantuie mereu si mereu? se intreba pe sine, incepand sa respire normal. Nu mai pot suporta inca o noapte, in care acel monstru sa ma tina treaza!
Ar trebui sa fac un dus si sa ma pregatesc de antrenamente! se ambitionata fata cu parul movaliu.
Chiar dupa cum spusese mai devreme, se indrepta cu pasi marunti spre micuta incapere, asezandu-se fix in faza oglinzii, ce era asezate pe un perete de culoare alba, precum un norisor pufos si curat, uitandu-se speriata in reflexia sa, sperietura provocata de parul sau incalcit.
-Of, cine m-a pus sa imi las parul sa creasca atat de lung? se planse fata, dezaproband din cap, lasandu-l in jos, si renuntand sa mai priveasca imaginea jalnica din fata sa.
Intra sub jetul de apa fierbinte si simtii cum fiecare por se invioreaza si isi revine din acea stare de melancolie, care a fost provocata de acel cosmar, mai bine zis, acea persoana infricosatoare si total necunoscuta ei, de care credea ca este o simpla nascocire a imaginatiei sale bogate. Dupa ceva timp, iese sfioasa din cabina de dus, pasind pe podeaua confectioanata din ciment, si lua un prosopel movaliu, cu care se infasura, acoperindu-si corpul mic si firav.
Dupa ce parasi si incaperea, ce acum era plina de aburi, se duse in fata sifonierului sau maroniu si mare, facut in intregime din lemn de cirrs, de unde lua un kiminou de culoare movalie, combinat cu putin roz, format din 2 parti, si niste pantalonasi verziu. Isi lua fiecare lucru in parte pe ea, fara sa uite nici macar un amanunt, dupa care se privi in oglinda, pierzand, ca in fiecare zi, ore intregi in fata ei admirandu-se. Acea bluzita era pana la umeri, manecile fiind inegale, la capat, terminandu-se cu un fel de banderola alba, ce era scurta pana la buric. Pe dedesubtul acele parti din kimonou mai avea tot o bluzita pe gat, dar fara maneci, care ii acoperea doar bustul. In partea de jos, a doua bucata din kimonou era despicata in parti, marginite de aceeasi banderola alba ca la maneci, pe dedesubt avand pantalonasii aceia scurti, verzui. Saturandu-se de aceeasi persoana in fata sa, se intoarse cu spatele, reflexia sa facand acelasi lucru, ducandu-se langa pat, punand mana pe ceasul sau desteptator, ce era asezat pe o noptiera maronie, confectionata din lemn de brad, se uita la limbile acestuia si isi dadu seama ca pana la intalnirea cu asa-zisa ei echipa, mai avea in jur de 2 ore.
Fara sa stea pe ganduri, merse in bucatarie, ce avea peretii vopsiti in galben, un galben foarte pal si sters de trecerea anilor. Lua din frigider o cutie de lapte si din dulapul de deasupra chiuvetei, plina cu farfurii, o cutie de cereale. Vazand ca nu are nici macar un castron pe care sa il foloseasca, lua detergentul si un burete, invarti de manerul robinetului si iesii un lichid incolor din acesta, udandu-i mainile fetei, dupa care lua fiecare farfurie, spaland-o cum trebuie. Fiind obosita, pleoapele sale se inchisera fara voia ei, acoperindu-i minunatii ochi, adormind. Nu dupa mult timp, in mintea sa aparu aceeasi imagine oribila a femeii, pe care o visa in fiecare seara, si pe care o detesta din cel mai ascuns coltisor al sufletului sau, aceasta fortand-o sa se trezeasca si sa observe balta ce se formase la picioarele sale, provocata de apa ce cadea. Inchise robinetul, lichidul trasparent incetand sa mai curga de sus in jos pe gresia de aceeaci culoare ca cea din baie.
Rapid lua un burete si sterse apa rece de pe jos, facand-o la fel cum fusese acum cateva clipe. Vazand ca totul este uscat si pus la locul lui, lua un castron alb, cu cateva floricele rosii pe el, ce ii deadea un model unic, si o lingura din metal si se aseza la masa, punand cate putin din fiecare element propus, luand linistita micul dejun.
-Itadakimasu! spune preadolescenta, buzele sale moi si umede miscandu-se in ritm cu literele pronuntate, savurand fiecare lingura, ca fiind ultima.
Dupa ce termina de mancat acel preparat usor, si foarte bun dimineata, puse produsele la locul lor, castronul lasandu-l in ciuveta, si plecand in dormitor, uitandu-se la ceas, dupa care se arunca in patul moale, inchizand ochii de oboseala si sperand ca nu va mai vedea nici cand acel chip de femeie preschimbat in demon. Din pacate, dorinta nu i se implinise, si aceeasi imagine se afisa in mintea tinerei. Speriata, se ridica in sezut, deschizand pleoapele si...
<< De ce? De ce mereu o visez? >> se intreba fata, lasand capul in jos, in coltul ochilor sai mirifici aparandu-i ca din senin 2 picaturi cristaline si dulci, prelingandu-se incet pe obrajii calzi, dupa care pe gat, in urma lor lasand dari umede. Se lasa pe spate, atingand bland suprafata moale si punandu-si .....pe frunte, acoperindu-si ochiul drept, dupa care incepe sa gandeasca logic, iar cea mai buna idee care i-a venit in acel moment a fost sa iasa din casa si sa faca o mica plimbare, poate o mai calma. Fara sa mai stea pe ganduri, daca este o idee buna sau nu, lua bandada albastra cu emblema Satului ascuns in Stele si si-o lega in jurul gatului, uitandu-se inca o data in oglinda, pentru a verifica daca ii va schimba locul, dupa care isi lua si sandalele ninja, de aceeasi culoare cu a bandadei, si iese pe usa, alergand, pentru a scapa cat mai repede de acel loc groaznic, pe care nu-l putea numii nici cand casa.
Cand crede ca a ajuns destul de departe de acel loc, incetinii mersul, pasii ducand-o in voie un vroiam ei, ea lasand capul in jos, nedandu-i voie sa observe persoanele din fata ei. A avut noroc, pentru ca aceasta era cunoscuta de multi sateni, din acea regiune ca sa ii faca loc sa treaca, altii, nestiind de existenta ei, dand peste ea...injurand-o printre dinti, ea nebagand de seama prostiile lor, continuand de mearga in nestire. Durand-o ceafa, isi ridica privirea din pamant si privii inante, observand marea cladire, aducandu-i aminte de o cladire foarte asemanatoare cu aceea, dar departe de locul acela, in care a invatat sa fie ninja de cand era o copila de numai 8 ani.
--FlashBack--
-Nu! Nu-l voi lasa pe Sasuke sa fie mai bun decat mine! M-am antrenat atat de mult sa ajung aici, asa ca nu renunt! spuse o fetita draguta, cu parul movaliu si cu ochii de culori diferite, ce pareau a fi un safir si un smarald pus in locul ochilor, uimind pe cei din jurul sau, care ii urmareau fiecare cu privirea.
Sasuke, era un baietel de aceeasi varsta cu fetita, parul si ochii fiind asemanatori cu intunericul. Acesta statea bine-mersi in picioare, fara nici o zgarietura, in timp ce ea era pe jos, zgariata peste tot, in unele portiuni dandu-i deja sangele rosiatic, ambitia pe care o avea in suflet semana izbitor de mult cu flacara unui foc arzator.
In alta parte a inceperii se auzeau voci care erau cam asa:
-Fetita aia mica, nu are nici o sansa impotriva lui Uchiha! spuse mandru un preadolescent de vreo 12 ani, cu parul argintiu si cu ochii precum 2 bucati de carbuni, ce avea in jurul lor o pereche de ochelari.
-Nu fi atat de sigur, Kabuto! ii raspune cealalta persoana.
Nestiind ce a vrut sa spuna cea de a doua voce, ce parea a fi senseiul baiatului, un barbat inalt, de vreo 45 de ani, cu parul precum pana corbului, cu ochii verziu, foarte asemanatoare cu cei de sarpe, si cu pielea foarte alba, trase cu coada ochiului la mica batalie dintre cei doi copilasi, ramanand stana de piatra cand vazu, felul cum castigase acea fetita mica, o lupta impotriva marelui Sasuke Uchiha.
-Cu..cu...cum es...este po....sibila asta? intreba Kabuto, ce era inca socat.
-A folosit o strategie simpla: 1. s-a clonat, dupa care ea s-a ascuns 2. a aruncat acea bomba fumigena ca Uchiha sa nu isi dea seama ca nimic din jurul sau nu e real 3. a intrat sub pamant 4. cand nu era el atent, ia aplicat lovitura de gratie. Dar ceea ce este mai important este...cum de un copil poate folosi tehnica pamantului? se intreba parca pentru sine, caci Kabuto era atent la micuta fetita care sarea in sus de fericire si spune "Am castigat! In fata ta!", ofticandu-l pe cate de poate pe mostenitorul renumitului clan Uchiha, dupa care, un suras dulce se auzi in intreaga incapare, acela apartinand micutei fete cu parul precum violetele, care apar primavara....
--EndFlashBach--
Toate aceste amintiri fericite, pe care le petrecuse cu acel baietel brunet, i-au starnit interesul pentru antrenamente si aproape uitase de acel chip misterios si infiorator, ce prezenta o fata in jur de 16 ani, transformata intr-un demon nemaivazut pana in acel moment, parul sau era negru, precum cel mai intunecat abis existent, si ochii sai erau verzi ca frunzele arborilor in plina primavara, din acestea scurgandu-se cateva picaturi lichide rosiatice, foarte asemanator cu sangele, poate ca sange era, iar pe fata sa alba ca spuma laptelui avea niste semne ciudate, cea de pe nas semanand cu o chicatrice. Avand in suflet acel sentiment, simtii cum inima ii lua foc si grabii pasul, cestia ducand-o intr-o padurice nu foarte departe de locul in care a stat circa 10 minute, ce se afla langa un lac cristalin, plin de animalute marine, minunate la privire, ce se prelungea cu un raulet minuscul care strabatea toata acea regiune minunata in care traia preadolescenta de cativa ani buni. Acel lac micut era in fiecare secunda care trecea alimentat de lichidul incolor al cascadei, vazandu-se de la departare de culoarea unui bleu foarte deschis, ce o fura pe cea a cerului. Ajungand in dreptul punctului de intalnire, acesta prezentant un pietroi urias de 2 metrii, culoarea sa fiind argintie, se aseza pe malul acelui lac mirific, se descalta de sandalele sale ninja si isi baga piciorusele in apa raului, scaldandu-le, iar in jurul lor s-au strans cativa pestisori argintii, aducandu-i fetei zambetul pe buze, pe care merita sa il aibe in fiecare moment.
Plictisita de linistea aceea apasatoare, incepe sa cante o melodie, fara macar sa isi dea seama ca o stie:

-Nagareboshi ni negai wo kaketa
Nanatsu no hikari mitsukedashite
Hanarebanare ni natta JUERII SUTAA
Unmei to iu kizuna wo shinjiteru

Tsumetai nami ni toketa namida no yukue wa
Dare ni mo kizukarenai mama sotto awa to kiete itta

Nakushita mono wo sagashiteru kokoro ga setsunai
Midori no ame ni tsutsumarete utaitsudzukeru Song for You!

Umarekawaru asa ga kuru nara
Onaji inochi wo mata ikitai
Meguriaeru subete no mono ga
Houseki ni naru kiseki wo shinji.....fu intrerupta de glasul strident si cateodata enervant al Sarei, coechipera fetei, provonacnd-o pe aceasta sa isi ia finele piciorute din lichidul trasparent al lacului si sa se prefaca nepasatoate, cum toti satenii o stiau, neglizandy-i total adevarata fire...


cam atat pana acm...sper s va placa... pe Sarah o vezi vedea in capitolul urmator....pana atunci, asteptati...

ea, personajul principal:
http://rpc-contest-27.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=244895843&albumId=378031235
mel pe care a cantat-o:
http://www.youtube.com/watch?v=sdhrwpwXGys&feature=related


Ultima editare efectuata de catre ...:Setsuna-Noelle:... in Lun 14 Dec 2009, 19:15, editata de 6 ori

Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: [Naruto] Amintiri pierdute...sau poate nu

Mesaj Scris de Alucard la data de Lun 14 Dec 2009, 18:33

Este destul de bun dar

1)Incearca sa faci mai multa descriere
2)Greselile se afla in acest post
si cel mai important:

Te rog sa scrii titlul cu litera mare.Aceasta regula va fi pusa in curand in vigoare.

Alucard

Mesaje : 505

http://worldanime.forumz.ro

Sus In jos

Re: [Naruto] Amintiri pierdute...sau poate nu

Mesaj Scris de Vizitato la data de Mar 15 Dec 2009, 17:26

regret, dar nu mai pot continua ficul....
rog pe cnv sal inchida...
scz ca va stresez...dar...nam ce face...
gome sys!

[b]Edit by Immortal.Love : Topicul a fost inchis la cererea autoarei.

Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: [Naruto] Amintiri pierdute...sau poate nu

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 04:25


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum