Anime Sign
BUn venit pe Anime Sign!!

Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Vin 09 Apr 2010, 17:00

Salut tuturor. Pe zup nu voi mai posta. Love Moonworld:X
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din manga/animeul Naruto si nu fac profit de pe urma lor.

O Clone :

Ma indrept alene, cu gandurile mele in spate, catre usa mare din fag a biroului meu.Desi sunt mai dezordonat de fel,incaperea asta plina de hartoage era chiar ordonata.Ma straduiam cat de cat sa o tin curata,pentru ca nu ar da bine, daca cineva atat de important ca mine in lumea buna ar fi dezordonat.Se spune ca daca este ordine la birou asa este si in viata.Dar ceva,recent,chiar foate recent,a distrus acea ordine din viata mea.Sunt putin mai fericit decat cea mai trista persoana din lumea.Fotografia pusa in rama,asezata intr-un coltisor al biroului dintr-un lem pretios si lucios, tine vie amintirea ei pentru mine.O rozalie de 20 de ani,cea mai frumoasa femeie care a existat in viata mea.Inca imi aduc aminte anii de liceu si momentele cand ne certam.Certam,cred ca e prea mult spus,m-ai potrivit cred ca ar fi cuvantul “tachinam”.Desi a murit in urma unui accident de masina,ea este inca langa mine..In inima mea.Era o prezenta placuta,desi era suparata nu suporta ca cel de langa ea sa planga.Iubea animalele si copii.Visul ei era sa ajunga o mare doctora.Dar cineva I l-a spulberat atunci cand a apsat putin mai mult decat trebuia pe acceleratie.A izbit-o din plin aruncand-o la 20 de metri de locul faptei.A distrus tot ce era faptura aceea,frumusetea si gingasia ei au disparut odata cu ultima suflare a ei.A decedat pe loc,la nici un minut dupa impact.Nimeni si nimic nu o mai putea salva.A fost singura persoana la care am tinut mai mult decat trebuia,asta nimeni nu o v-a schimba.Am ramas timp de cateva momente cu gandul la ea,la corpul ei perfect si parul lung,de culoare roz,ca al florilor de cires.Ma gandeam ca ar trebuii sa ii duc din nou un buchet de trandafiri albi,florile preferate ale Sakurei.Nu era zi in care sa nu ii schimb florile din vaza de la cimintir.Un zgomot puternic ma aduce cu picioarele in lumea reala amintindu-mi ca mai am si altceva de clonat.
-Domnule Uchiha?
-Da,Ai?S-a intamplat ceva?
-Domnul Madara a trimis AND-ul sotiei mai devreme,intreband daca se poate sa o clonam mai devreme.
-Cred ca am putea face si asta.Pregateste toate procedurile.Cheamai pe Saiury si Shintaro.
-Da,domnule.
Ma deplasez catre centrul de clonare imbracand costumul special impotriva radiatiilor.Ani la rand am studiiat ideea posibilei clonari.Am adunat o echipa de oameni interesati si am inceput testele.La inceput a fost doar un capriciu,dar acum totul s-a transformat in realitate.Religia este de parere ca clona este egala cu Plasticul.Nu are pic de umanitate sau suflet,nici macar fiinta nu este.Pana de curand credeam contrarul acestei afirmatii,dar disparitia Sakurei de pe aceasta lume ma face sa cred din ce in ce mai mult in ceea ce spune religia.Ma bate gandul sa ma las de clonari,dar ceva imi spune ca ar trebui sa continui.Inca sunt indecis in ceea ce priveste aceasta decizie.Pana la urma nu mi-a ramas nimic pe lumea asta decat slujba.Desi sunt cel mai cunoscut om de afaceri,am multi prieteni si multe cunostinte,ma simt ca un martinan pe Pluto.Singur..
-Sasuke,suntem gata,putem incepe sa o clonam,amintirile ei au fost aduse pentru a fi descarcate.
-Kaname,ce crezi despre clonare?
-Cred ca este o stiinta avansata,care ar trebuii sa avanseze in continoare.E ceva ce poate sa readuca ceva la viata.Chiar daca nu este ceva original..
-Multumesc,aveam nevoie de asta.
-Intotdeauna.
Priveam ceva ce credeam ca este imposibil.Dar defapt este ceva mult mai usor decat mi-am inchipui vreodata.O vedeam pe Orihime inviind.Desi stiam ca nu este ea,arata exat ca ea.O clona,nimic mai mult.De multe ori m-am gandit ca as putea sa o clnez pe Sakura,dar era posibil sa imi para rau dupa.Ceva nesigur..
-Sasuke,prima parte a procedurii a luat sfarsit,ii descarcam amintirile?
-Da,descarcatiile,monologul il fac eu,ca intotdeauna.
-Asa sa fie!
Monitorul PC-ului ne atentiona ca procedura a luat sfarsit.Orihime a fost clonata.Usile incubatorului se deschideau cu incetinitorul.Nu stiam de ce,dar acum mi se parea ceva ce ducea la infinit.O privesc cu o oarecare mirare,si ii ordon kui Kaname sa ii aduca hainele pregatite de Madara.La fel ca si Sakura,Orihime disparuse intr-un accident acum mult timp.Madara a stat timp de sase luni pe ganduri,pana cand nu a mai rezistat si a venit la mine.Fiind din familie am grabit procedurile,mai ales ca inteleg prin ce trece.Doar suntem in aceeasi situatie.
-Tu esti clona cu numarul 12495,numele dat iti este Orihime.Nu esti reala ci doar o copie ce inlocuieste originalul disparut.Amintirile tale..Ei bine nu sunt ale tale..Ci sunt ale persoanei pe care o inlocuiesti de acum in colo.Ai inteles?
Clona se uita cu srprindere la mine,cu o oarecare tristete,dar intr-un final facu un semn din cap cum ca intelege ce ii zic.Saiury o ia si o duce acasa la Madara.Cred ca acesta va fi foare fericit.
Ma intorc catre birou,pentru a-mi cauta cheile de la masina.Imi iau sacoul pe mine si ma indrept catre lift.Apas butonul pe care scria P de la Parcare si astet in timp ce liftul coboara incet.
Apas pe un butonul masina descuindu-se.Ma urc la volan,turez motorul de cateva ori si pornesc.Eram madrul sofer al unui Hummer.Ies din parcare si privesc cu nostalgie firma mea : O Clone.Niciodata nu imi imaginam ca o sa ajung aici,dar uite-ma.
Accelerez si ma indrept catre floraria de unde obisnuiam sa iau trandafiri albi.Ajung acolo si sunt asteptat ca intotdeauna cu cele mai frumoase flori,pentru ea.
Ma trezes din amintiri la mormant,stau cateva secunde,pana sa realizez ca trebuie sa las buchetul acolo si sa plec pana nu ma va prinde ploaia.Norii negri se adunau fiorosi,parca gata de o lupta crancena.Ma intreb cum i-o fi ei acolo? Las florile si ma indrept catre masina dar nu inainte de a mai privi odata catre locul unde se va odihni in pace.
Ies din cimitir si ma duc tinta la masina,intru chiar atunci cand picaturile mici de ploaie incep sa se loveasca de parbrizul masinii mele,cu putere.
Ajung acasa intampinat de cina delicioasa a bucatarei mele.Intotdeauna ma surprindea cu ceva nou.In seara asta a pregatise traditionalul ei ramen,mai bun ca niciodata.Termin de mancat si ma retrag in camera mea.Patul rotund,plasat in mijlocul camerei,era imbracat cu o lenjerie de culoare maro,ce se asorta cu restul camerei de culoare maronie, cu tente de roz,decoratiile Sakurei.Orice faceam sau oriunde ma duceam in toata casa asta imensa dadeam de o particica din ea,nimic nu ma bucura mai mult.
Fac un dus revigorant,pentru a-mi calma starea de stres,intotdeauna prezenta dupa o zi de munca obositoare.Ma asez in pat cu gandurile accelerand ca masinile pe autostrada.
Ma gandeam la cum am ajuns sa clonez oameni: Eram odata cu niste prieteni la un film,despre clone.Interesul ne-a fost trezit si am inceput sa facem cautari, teste si sa adunam o echipa.Dupa cativa ani au inceput sa apara primele rezultate.Stiinta a avansat ajutandu-ne si pe noi.Am descoperit ca putem sa extragem memoria persoanei si sa o intruducem in creierul clonei.Cand ne-am perfectionat tehnica clonarii am inceput sa umblam dupa avizele necesare si tot restul hartiilor pentru a ne deschide o firma.Acum in prezent sunt recunoscut in intreaga lume sub numele de Sasuke Uchiha-Zeul lumii noi,poreclit dealtfel de catre unii ziaristi.
Partea cu zeul ma cam zgarie la urechi,dar cine ii poate oprii pe mancatorii astia de scandal sa scrie tot ce le trece prin mintea aia diabolica.Nici macar Dumnezeu.Dupa ceva timp am cunoscut-o pe ea.Am inceput sa ne intalnim din ce in ce mai des pana cand ne-am marturisit unul altuia ca ne iubim.

~~Flashback~~

Stateam pe terasa asteptand-o pe posibila viitoare iubita sa vina de la toaleta.Cine le putea intelge pe femei?Nici macar ele.
In sfarsit o vad ca paseste incet pragul usii venind sfioasa,parCa vrand sa-mi zica ceva.
-Sasuke..Stii..As vrea sa iti spun ceva.
-Te ascult?
-Te iubesc!
Raman socat la auzul acelor cuvinte,pe care vroiam sa le rostesc eu,dar se pare ca mica domnisoara indrazneata mi-o luase inainte.
O lacrima isi lua avantul in josul chipului ei alb,asteptand sa reactionez cumva.Dar vazand ca eu inca nu zic nimic,a luat-o la fuga crezand ca eu nu ii impartasesc sentimentele.
Picioarele mele se indrepata involuntar dupa ea cu pasi ritmici.Reusesc sa o prind de mana si o trag in bratele mele.O cuprin de talie si ii pun degetul pe buze ininte sa apuca sa zica ceva.
Imi trec buzele peste ale ei si incep sa ii caut limba.Inca astept sa imi raspunda la sarut,tot cautandu-i limba pana cand dau de ea.Rup sarutul cu parere de rau si ii soptesc la ureche un sincer “Te Iubesc”.

~~End Flashback~~

Amintirile cu ea sunt cele mai pretioase comori ale vietii mele.Va fi singura persoana la care voi tine cu adevarat.Niciodata nu voi uita tot ce am facut impreuna.Cu chipul ei imprimat in ganduri reusesc sa adorm cu sperantele ca ziua de maine va fi un nou inceput al unui noi viitor.

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Daelithal. la data de Vin 09 Apr 2010, 17:12

Hm, mi-a atras cel mai tare atenţia faza cu 'mare doctoră'..ehm, sună, ciudat să zic aşa, mai bine ziceai un 'mare doctor' [chiar dacă ea era femeie], sau dacă doreai la feminin, o mare doctoriŢĂ. Aşa, la ADN cred că doar ai inversat literele [asta se poate întâmpla cu atâta uşurinţă~]. Ok, greşeli de ortografie am mai văzut, dar 'continoare' mi-a atras atenţia din nou, se scrie 'continUare'.
Eh, am mai văzut încă câteva greşeli, but deh, greşeala e omenească, şi mi-e cam lene să le extrag. :]]
Aşa, povestea mi se pare originală, treaba cu clonele e interesantă. Descrierea e bună, şi mă bucur să văd că există. Ah, sper că ai luat doar numele personajelor din Naruto, din câte văd doar atâta, cel puţin aşa cred. [Thanks God, i'm sick of Naruto.]
Altceva nu prea văd ce-aş putea comenta ţinând cont că e numai primul capitol. Aştept să văd cum decurg lucrurile, şi sper să mă surprinzi într-un mod cât mai plăcut.
Gambate~

____________AnimeSign____________





Daelithal.
Moderator Global

Mesaje : 639

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Vin 09 Apr 2010, 17:15

Da..Greseala. Capitolul nu a fost corectat. Mi-a fost prea lene. Imi pare rau sa te dezamagesc dar este din Naruto. Doar ca am uitat de Disclaimer..
Am dat un edit si l-am pus .
Ma bucur ca iti place:)
Oricum am multe capitole la el. Sper sa te surprind in continuare:)

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Daelithal. la data de Vin 09 Apr 2010, 17:17

Ah, iar eu care am crezut că am chiorât de nu am văzut disclaimerul O__O". Oricum mi-am editat şi eu postul =]]
Ehm, din Naruto..dar am zis că accept numele, şi să zicem şi personalităţile, dar nu cred că vei ajunge la lupte, şi chestiile cu ninja obişnuite, nu? [la asta m-am referit, m-am prins că vei folosi personajele xD]

____________AnimeSign____________





Daelithal.
Moderator Global

Mesaje : 639

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Sam 10 Apr 2010, 19:39

Miaunella apuc si trec si eu pe la ficul tau :D
Ma atras cel mai mult tema si ideea ficului. Este ceva original cu clonari. Si am bagat de seama ca e Naruto .
Sasuke a pierduto pe Sakura intr-un accident si ii duce omagii la mormant . Trist * plangand* Ma intristat cap asta.
Acum descriere este. Dialog puteai sa adaugi un pic mai multicel, dar e bine ca cel existent nu e sec , iar actiunea nu e fugarita de gaste .
Astept nextu si sa ai inspiratie la el

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Sam 10 Apr 2010, 20:02

Ma bucur ca voua va place^_^. Acum next-ul. Scuze pentru greseli. Mie lene sa-l corectez.

Originalul devine plastic:

-Sakura,sigur nu vrei sa merg cu tine?
-Baby,nu e nevoie,pot sa imi port si singura de grija.
-Daca zici tu.
Ii cuprind buzele intr-un sarut si imi introduc limba in lacasul ei umed.Ma plimb prin gura ei cateva clipe bune,dar realizez ca trebuie sa ii dau drumul,dar nu stiu de ce nu pot sa o fac.Ceva din adancul inimii imi spune ca ar fi mai bine sa nu o las sa plece singura.Dar nu am ce sa ii fac asa este ea de fel,incapatanata.
Pleaca in graba,dar se intoarce ca si-a uitat geanta si actele.BMW-ul ei era parcat de cealalta parte a drumului.O privesc pe geam si vad cum o masina o izbeste aruncad-o la 20 de metri distanta.Sperantele mele sunt naruite.Simteam ca este numai vina mea.Daca o mai tineam ocupata doar pentru cateva minute..
-Sakuraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Ma trezesc plin de transpiratie si realizez ca fusese doar un vis.Inca am remuscari in privinta faptului ca este doar vina mea,desi nu era.Daca nu se intampla atunci tot trebuia sa se intample odata si odata.Asta ii era destinul,iar eu nu puteam sa schimb nimic.Ea numai avea ce cauta in aceasta lume.Sau puteam..
Ma indrept catre baie,frecandu-mi ochi inca oboist dupa o noapte plina de cosmaruri.Imi fac siesta de dimineata si ma imbrac cu un alt costum pentru o noua zi.Defapt nici nu stiu ce ar putea sa schimbe aceasta zi,obisnuita,dintr-o viata si mai obisnuita.Dar din mai mult obisnuit iese ceva neobisnuit.Poate ca totusi viata mea avea sa se schimbe.Primesc un telefon de la firma cum ca noul priect “Androidul” a dat rezultate.
Fericit,ca din munca mea in sfarsit reiese ceva ma indrept rapid catre Lexus-ul meu si pornesc catre “O Clone”.
Am parcat masina in locul obisnuit,dar parca era ceva schimbat astazi acolo.
Ajung sus si raman impetrit de ceea ce vad.O vad pe ea.
-Dar..Este imposibil..

Ma trezesc in camera de la infirmerie.Ulimul lucru pe care mi-l amintesc este ca am vazut-o pe rozalie.Si de atunci totul s-a intunecat in fata mea,ganduri-le disparundu-mi la fel si amintirile.A ramas un mare…NIMIC.
-Sasuke…?
-Kaname?Ce sa intampla?Nu imi amintesc decat ca am vazut-o pe..
Dar nu apuc sa ma scot vreun sunet,trezindu-ma cu un deget pe buze.
-Am sa iti explic totul.Ceea ce ai vazut,este..real.Ai vazut-o pe Sakura,pentru ca ea este Androidul.Atunci cand mi-ai dat peria aceea cu monster de par..Ai gresitperia.Aceea era a iubitei tale.Si asa se intampla ca Androidul acela este chiar ea.
Koname continua sa vorbeasca dar eu m-am pierdut in ganduri de prin primele propozitii.Acum fericirea imi umplea desertul gol din inima.Niciodata nu m-am gandit ca o sa o pot vedea din nou vie.Sau cel putin in fata ochilor,dar totusi vie,chiar daca este ceea ce este.
Ma ridic din pat si o intreb parca din priviri pe blonda unde este,aceasta raspunzandu-mi ca se afla in camera principala.Nu raspund,doar plec in directia centrului cladirii pentru a-mi revedea iubirea.
Pun mana pe clanta dar nu am curajul sa apas.Raman fata de gresie cateva minute, si m-a imbarbatez,apas pe clanta si intru.Mare greseala.O vad acolo stand pur si simplu ca o statuie,ceea ce ma face si pe mine sa impietresc.Toate gadndurile si sentimentele mele se aduna intr-un punct maxim si se scurg intr-o gaura neagra.
Pasesc cu grija catre ea,dar nu pot sa o ating.Imi este teama ca o pot distruge.Daca este fragila?Nu am nici cea mai vaga idée ce poate face un android.
O tintesc in ochi,privirea ei interesctandu-se cu a mea.Am simtit din prima ca nu este o clona.Andoridul are..Suflet,ceea ce este complet diferit de o clona.
Acum ma simt chiar fericit ca nu am clonat-o si ca intamplarea a facut sa renasca printr-un android.Poate ca viata mea nu va fi chiar atat de urata si plina de tristete precum am crezut.
O imbratisez cu multa caldura sis pre surpinderea mea imi raspnde cu o alta imbratisarea plina de iubire.O simteam langa mine pe Sakura cea de dinainte nu un plastic.
Defapt cred ca as jigni aceasta faptura minunata daca as numi-o plastic.Poate ca totusi exista si umanitate in ceva refacut.
-Sakura?
-Da,Sasuke?
Ii raspund la intrebare cu un sarut.Imi plimb limba prin gura ei pana cand simt ca vrea sa ne duelam.Cata nevoie aveam de asta.Totusi este ceva diferit.Dar nu stiu ce?Inca sunt multe semne de intrebare in privinta acestei fapturi.
-Te iubesc!
-Si eu,Baby!
-Sakura..Sti..
-Stiu..Nu sunt Sakura..Sunt doar o copie.
Ii pun mana la gura sa taca.Nu pot sa cred ca aud asa ceva.Cum sa fie o copie.Este mai mult de atat.In niciun caz Sakura nu este,dar o parte din ea traieste prin andoidul acesta.
O sarut din nou,o iau in brate si ma indrept cu ea spre masina,dar nu inainte sa le multumesc prietenilor mei.Si in sinea mea..Mie.
Ajungem acasa si in dormitor ne asteapta exact ceea ce i-am spus Trishei sa faca.Defapt chiar se pricepea la asa ceva.
Paul era plin de trandafiri albi,inconjurat de lumanarele rosi in forma de inimoara.Betisoale parfumate dadeau camerei un aspect aparte.Cui nu i-ar placea asa ceva.Cred ca adevarata rozalia ar fi fost prea incantata de splendoarea locului.
O iau in brate si o asez in mijlocul patului.Incep sa ii mangai corpul intr-o anume linie formata de buricul degetului meu.Tremura la atingerea mea fina.Ii sarut gatul,trecand de la sarut la muscatura,aproape ca mi-am rupt dintii.”Ah ce piele tare are”.Prima impresie care mi-a venit,dar asta nu se poate numi piele.Am continuat jocul,nu vroiam sa ii dau de banuit ceva,decat sa ne simtim bine,daca ar putea simti ceva.
I-am indepartat rochia lasand-o doar in lenjerie.Am luat-o in brante continuand sa trasez linii pe spatele ei.Ii cuprin buzele intr-un sarut in care se lasa purtata de val.Continu-am asa timp de cateva minute pana cand raman fara camasa pe mine.Ii desfac incheietura de la sutien,provocand-ui placere cu limba,in timp ce ma jucam cu sfarcurile ei.
Totusi simte ceva,poate ca nu este totusi o cauza pierduta.
O invelesc cu asternutul de culoare alba,o iau in brate si ma pregatesc sa dorm.Nu vroiam sa o iau din prima.Nici bine nu am adus-o acasa in plus in momentul de fata este ca un experiment.Daca era o clona mai intelgeam,stiam ce poate face si ce nu,dar mai erau multe teste care asteptau undeva sa fie facute.Dar nu pe ea.Maine urmeaza sa ma apuc de un alt android pe care sa fac toate testele de rigoare,sa stiu la ce este bun,la ce este rezistent.Multe mistere de descifrat.Am o viata lunga in fata,sau cel putin asa cred.In orice caz vreau sa o traiesc alaturi de ea..

____________AnimeSign____________
♥Apare in club imbracata sumar pe langa bar cu un suflet calduros♥.E fiara ce'atrage prada cu un zambet inocent, licoarea cea letala cand cauti un sentiment.♥Intai de toate sa ceri un prenuptial e otrava ce 'omoara lent.♥

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Mar 13 Apr 2010, 09:16

Wow..O_O Am ochiii crescuti cat cepele! Cap asta ma lasat paff
!
Miaunella de undetsi vin dragutso ideile astea..Ma uimesti! Pai capitolul ma impresionat mult! Aproape ma luat cu lacrimi cand am citit partea, ma rog visul in care Sakura fusese ucisa de Bmw-ul ala .
Totusi se pare ca e raza de speranta. Androidul/ copia are ceva din trairile Sakurei , dar vb e ca nimic nu e ca originalul
Mia placut acest capitol si ai descriere in el. Actiunea un pic, un pic fugarita la final , dar nu mai conteaza asta. Mie mia placut continutul.
Sa te apuci de next :X Kiss byez

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Mar 13 Apr 2010, 19:25

Pai ma bucur ca ti-a palcut. Ideile de unde imi vin. Nu stiu. Ma trezesc dintr-o data ca am o idee si este perfecta pentru fic. Doar sa vezi cum e mai incolo. Ca am nexturi..

O noua viata?

Sasuke:

Razele jucause ale soarelui imi dezmiarda fata anuntandu-ma ca o noua zi este pe cale sa inceapa.Pret de cateva clipe trecutul imi aduce aminte ca viitorul ma asteapta cu no descoperiri si poate o noua viata.
Ma ridic incet din pat pentru a nu o trezi pe fata.Ma indrept catre baie pentru a-mi face siesta de dimineata dar,simt cum cineva ma prinde de incheietura mainii.
-Buna dimineata!
-Neata’!Cum te simti azi? Ce intrebare stupida.E ca si cum ai intreba o bucata de plastic cum se mai simte?
-Pai,bine,chiar foarte bine,tu?
-Ma pregatesc pentru serviciu.Am multe de facut astazi.
-Asta inseamna ca nu vei sta deloc cu mine.
Imi spune asta cu o fata de catelus nevinovat,care vrea sa isi obtina osul ca intotdeauna.Oare de unde a invatat asta?
-Poate..Diseara!
-Off,cat am de asteptat…
O prind de incheieturile mainii si o trag spre mine.Imi apas buzele de ale ei si imi plimb limba prin lacasul ei.Androidul asta saruta bestial.Ma simt de parca ar fi chiar originalul,nu copia,langa mine.Fiecare sarut,fiecare atingere,face ca prezenta ei sa reinvie incetul cu incetul in viata mea.Desi niciodata nu va mai fi la fel.Desi practic sunt la fel,sunt atat de diferite..Rup sarutul si imi vad de treaba in timp ce ea se duce catre un dulap ca sa isi aleaga o tinuta.
-Sasuke..?
-Da iubire?Ce sa intamplat?
Pai..cum sa iti spun..Nu am cu ce sa ma imbrac!
“La naiba”.Am uitat ca toatele hainele Sakurei le-am dus la casa parintilor ei dupa oridinele primite de la ei.Caut intr-un ultim bagaj facut pentru a pleca in Caraibe.Acolo gasesc o pereche de pantaloni scurti,eleganti si o bluza gri ce se lega la spate prin mai multe fire.Caut o pereche de incaltari si dau de nise cizme cu toc inalt ,lejere,perfecte pentru o zi de vara.Erau de aceeasi culoare ca si bluza.Se potriveau de minune.Si dintr-un sertar al dressingului scot o cutiuta ce continea un set din argint.Un latisor finut cu un medalion in forma de stea la fel ca si cerceii si bratara formata numai din stelute unite intre ele.
Rozalia fu’ foarte incantata de haine,si mai ales de accesori.Se pare ca am gusturi bune,desi nu sunt sigur daca Sakurei,cea reala i-ar fi placut.Ea era genul de persoana care purta numai accesorii din bilute sau haine mai colorate.Nu prea suporta tocurile,asa ca avea cat mai putine perechi posibile,doar pentru ocazii speciale.Dar,se pare ca ea este chiar incantata de aceasta culoare si tocurile imense.stazi o voi trimite la shopping cu Ai,care este o persoana obsedata de moda.Poate sa o invete tot ce este nou sa legat de cele mai frumoase haine,in materie de moda.Ca tot veni vorba de haine cred ca ar trebui sa ma imbrac si eu.Aleg pentru astazi,o tinuta mai sport,adica mai lejera.O pereche de jeansi si un tricou alb.E timpul pentru micul de jun.
Ies din baie si raman socat cand o vad,cat de bine arata.Hainele acelea ii punea prea bine corpul in evidenta.Jur ca daca nu as fi stiut ca este android as fi zis ca Sakura s-a transformat intr-o zeita a modei.
-Mergem la micul de jun?Cat o mai lasam pe Sazuko sa astepte?
Sazuko fiind bucatara mea,care intotdeauna pregatea cele mai delicioase mese.
-Desigur,nu o putem lasa sa astepte prea mult.
Am luat micul de jun si am saunat-o pe Ai,pentru a merge cu Sakura la mall.Aceasta a acceptat incantata propunerea mea.Nu numai ca avea o zi libera dar mergea si la shopping.Se putea mai bine de atat?
Am scos BMW-ul din garaj si am asteptat-o pe rozalie sa urce.Tot drumul a fost tacuta.Ma intreb ce o fi cu ea?Ajung la biroul lui Ai si ii dau toate indicatiile posibile.I-am spus sa o aduca inapoi de unde a luat-o pentru ca o voi astepta la firma.Aceasta o studie pe Sakura cateva momente bune,dar ii distrag atentia ca nu se va simti prea bine daca se va mai holba prea mult.
Dupa ce,cele doua au plecat,m-am indreptat catre sala de sedinta, acolo unde am organizat o intalnire de urgenta.Cand toti membri au fost prezenti,am inceput sa imi tin discursul.
-Dupa cum ati vazut si voi,proectul “Androidul”,a fost un success total.Asa ca vom incepe testele si procedurile necesare,pentru a afla tot ce este de aflat despre acest proiect.Dar pentru asta va trebui sa ne apucam de un alt android!Si asta cat mai repede posibil.
-Si pe cine vm avea de data aceasta intr-o varianta android?
-Pe mine!Am adus deja toate mostrele posbile.Asa ca la treaba!

Sakura:
Eram cu aceasta tipa,Ai,intr-un magazin de mari proportii.Pare o tipa de treaba,dar daca Sasuke a zis sa merg cu ea,inseamna ca este in regula si nu am de ce sa ma tem.Dupa cum o vad imbracata,se pare ca ii plac hainele vesele,mai colorate.Eu,una prefer hainele in non culori,desi uneori merge si ceva mai colorat.Din amintirile care mi-au fost date,pot sa imi dau seama ca Sakura,cea reala,este la fel ca Ai.Una disperata dupa tot ce este colorat.Si accesoriile ormate din bilute.
-Sakura,cu ce ai vrea sa incepem?
-Cu rochiile.
-In regula,daca asa doresti,atunci cu rchiile incepem.
Am inceput cu magazinul ei preferat de rochii.Pot intelege si de ce.Erau atat de multe rochii,multe modele,culori,care mai de care.Si elegante si normale,dar si superbe.Din atatea modele,imposibil sa nu poti sa ii alegi una.Eu mi-am ales zece.Trei gri,Doua negre si restu diferite culori.Au urmat jeansi.Ador jeansi.Sunt comozi,si pot fi purtati oricand.Mi-am ales cateva modele de jeansi,dar nu toti imi veneau bine,asa ca am incercat si pantaloni scurti.Fuste bluze,tricouri,rochite,pantofi,cizme.Am gasit de toate.Si atat de multe,incat sigur nu aveam cand sa port atatea haine,dar macar nu o sa am probleme dimineata,sau oricand altceva.Ai mi-a aratat si cateva costume de baie,de care m-a asigurat ca o sa am nevoie.Apoi a urmat partea mea preferata,accesoriile.Sunt atat de multe,atat de superbe,atat de diferite.
-Ai,imi este cam..Foame..
Ai a inceput sa rada.Nu cred ca se astepta sa spun asta.Totusi nu ma cunoaste,nici macar nu stie de ce sunt in stare.Sunt doar un android.Nici macar nu am o inima..Vazand ca m-am intristat s-a oprit din ras.
-Pai,atunci sa mergem.
Una dintre cele mai delicioase pizza,care le-am mancat vreodata,Defapt prima pe care o mancam.Imi este atat de greu.Am amintiri..Care nici macar nu sunt ale mele.Descopar ca imi plac lucrurile exact invers cum ii placeau Sakurei.Sakura..Acesta,nici macar nu era numele meu,am fost numita asa dupa o persoana care a existat,o data.Eu nu pot sa spun nici macar ca exist.As vrea sa imi schimb numele,dar nu stiu cum v-a reactiona el..
-Sakura..?
-Da,Ai?S-a intamplat ceva?
-Ai ascultat ceva din ce ti-am zis?
-Iarta-ma,dar ma gandeam..
-Este timpul sa mergem.
-Ok.
Ai era foarte incantata de cumparaturile pe care le facuse.Numai fusese de mult timp,asa ca avea nevoie de acele haine.Macar avem o pasiune comuna:Shoppingul.Poate ca a venit timpul,sa imi descopar pasiunile mele,nu ale Sakurei.Ei ii placea arta,bilutele,avea multe bratari facute de ea.Chiar se pricepea la asta.Din filmul care se derula in capul meu imi pot aminti faptul ca fuse-se la cateva concursuri.Pe care desigur,le castiga-se.Daca as putea sterge aceste amintiri,care nu imi apartin,ce bine m-as simti..
Observ,pe geamul de la masina,ca ajunsesem la firma.Ai ma indeamna sa cobor sis a mergem catre biroul lui Sasuke.Acesta ma intampina cu un sarut.Desi nu pot spune ca era iubitul meu,chiar ma simteam atrasa de el.
M-a condus catre masina si ne-am indreptat catre casa.Asta da zi obositoare.Prima zi de shopping a mea,de la creare.Pentru ca asta nu o pot numi viata.
Ajungem acasa si ma conduce,catre un loc care nu il mai vasuzm pana acum.Splendoarea acelui loc,imi amintea din nou ca eu nu sunt o fiinta.Era o gradina,dar nu ca oricare alta.Era una cu stil japonez.Plina de vegetatie,frumos aranjata.Trandafiri albi,oriunde te-ai indrepta cu ochiul.Sa imi amintesc..A da acestea erau florile ei preferate,spre suprinderea mea,si ale mele.Albul venea de la puritate,dar spinii trandafirului aminteau intotdeauna ca si cel mai pur lucru poate rani mai mult decat se poate crede.Asa ca nimic nu era de subestimat.
Trandafirul pe cat de frumoas era,pe atat de periculos.Sub podul alb,decorat cu liliac mov era o cascada ce ducea intr-un lac.Langa era un templu japonez facut numai din bambus.
-Este….Ca in paradis.
-Ma bucur ca iti place.
-Cui nu i-ar placea?
A dat din umeri in semn ca nu stie.I-am cuprin buzele intr-un sarut,pentru ca imi ardeau buzele de dorinta.Mi-a raspus cu aceeasi dorinta.
-Si cum a fost la mall?
-A fost obositor,dar mi-a placut la nebunie.Acum am cu ce sa ma imbrac.
Acesta incepu’ sa rada asa ca am facut si eu la fel.Am realizat,poate din cauza magiei din acel loc,ca am sentimente.Poate ca totusi nu sunt chiar atat de..Falsa.De acum incolo o sa incep sa imi descopar propriile pasiuni.Dupa un timp o sa il rog pe Sasuke,sa ma lase sa lucrez cu el,poate voi gasi o metoda de a sterge amintirile Sakurei din creierul meu.Nu pot trai cu ele.Pur si simplu..Nu sunt ale mele.Poate ca viitorul meu nu va fi atat de..Urat,cum am crezut ca o sa fie.Am nevoie sa fiu eu,sa devin o eu originala,nu sa fiu copia alteia.Planuri marete!Oare voi reusi sa fac tot ceea ce mi-am propus?
In orice caz,am o viata de trait,si asta voi incepe sa fac,de acum incolo!Am un viitor frumos in fata..

____________AnimeSign____________
♥Apare in club imbracata sumar pe langa bar cu un suflet calduros♥.E fiara ce'atrage prada cu un zambet inocent, licoarea cea letala cand cauti un sentiment.♥Intai de toate sa ceri un prenuptial e otrava ce 'omoara lent.♥

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Mar 13 Apr 2010, 21:15

Wow prima ca sa vezi
Deci incep cu estetica. Scuze ai unele greseli de ortografie, dar nu foarte grave, dar eu imi fac datoria de a-ti spune de prezenta lor.
Acum nu mai comentez de celelalte ca e monotonie. Acest capitol ma impresionat cel mai mult partea Sakurei , faptul ca ''androidul'' capata sentimente si incepe sa traiasca uman.
Partea lui Sasuke a fost mai plina de obisnuinta , dar partea rozaliei mia atras atentia.
Deci... acesta nu ma dezamagit,,Sper sa pui nextul si sa ai inspiratie.. Un poopic dulcic .

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Dya :] la data de Mar 13 Apr 2010, 21:24

Dap , am pierdut 2-3 capitole... Ma revansez eu. Vad ca descrierea nu e plecata la colindat ci este prezenta. Ai in unele parti niste greseli gramaticale , care au fost spuse mai sus... Totusi incearca sa nul scrii prea tarziu sau sal corectezi inainte de al pune. Actiunea e simpla si lenta , dialogul e putin sec in parti in al doilea capitol, dar vad ca e altfel in al treilea... E ceva bun! Bravo Capitolul trei este mai cu actiune si mai face introducerea ca primele, deja intram in paine...Am aflat ca Sakura moare intrun accident...Sasuke ii simte lispa..s.a...Dar ideea care mia placut este cum copia reuseste sa prinda viata si sa traiasca ca un om...
Astept nextul si sa ai inspiratie.

Dya :]

Mesaje : 199

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Mier 14 Apr 2010, 20:22

Salut..Imi cer scuze pentru greselile de tastare. Lenea de a le corecta,.Sper sa va placa.

Ranile unei prietenii:

Sakura:
Stau si privesc in gol,un sir al amintirilor ce nu imi dau pace.De cateva zile ma trezesc in disperare dintr-un joc al mintii numit “cosmar”,ce imi tot provoaca rani adanci.Sasuke ma intreaba intotdeauna daca sunt bine,eu ii dau mereu acelasi raspuns”Da”..Desi este “Nu..nu ma simt deloc bine”.Dar ce as putea sa ii spun?Ca nu mai vreau sa fiu Sakura?Ci o noua persoana?Sa ma descopar pe mine insumi?Imposibil..
In acest cosmar..Este vorba despre asia zisii mei “prieteni”.Cica ar fi ai mei,dar ma simt total straina fata de ei.Ma simt de parca i-as jingni cu prezenta mea,atunci cand este nevoie,sa fiu fata in fata cu ei..Privirilelor lor,reci si pline de dispret ma fac sa ma simt ca si cum as fi ultimul “om” de pe planeta. Ei,defapt nu ma considera prietena lor,dar nu au ce comenta pentru ca Sasuke se afla mereu langa mine,desi nu ma poate feri de acele priviri ucigatoare,ce ajung direct in sufletul meu si il otravesc cu tristete.Privirile acelea spun tot adevarul.Dar o exceptie,din toata aceasta multime de “prieteni” o face ea.Hinata,prietena celui mai bun prieten al Sakurei.Ea,ma intelege pentru ca ne asemanam.Ea este o clona eu un android.Si pe Hinn o chinuie aceste amintiri,care nu ii apartin.Amandoua nu putem sa traim cu ceva ce nu ne apartine,desi incercam sa facem tot posibilul din asta,ca viata sa ne fie mai usoara.Si ea a simtit acele priviri pline de ura,dar Naruto a fost acolo pentru ea.
Imi spune tot timpul,atunci cand ma vede trista si furata de ganduri, ca vom incepe sa invatam arta clonarii.Ca o sa ne deschidem si noi o firma asemanatoare cu O Clone,dar vom continua studiile,ca sa ne stergem amintirile care nu sunt ale noastre.Ca vom invata si pe timp de noapte daca este nevoie sa ne schimbam radical viata.Si poate odata cu aceste planuri,pe propriile puteri desrpinse,vom pleca undea departe de acest loc,san e refacem viata.Dar,eu fiind mai negativista,cred ca toate acestea sunt doar niste vise.Ce mi-as dorii sa fiu ca ea.Atat de optimista..
-Sakura?
-Da,Sazuko,s-a intamplat ceva?
-Ai uitat de micul de-jun!Grabeste-te,dl. Sasuke,vrea sa plece cat mai repede posibil la firma.
-Da,imediat,iarta-ma,dar cazusem pe ganduri.
-In regula,dar grabeste-te.
Ma imbrac intr-o rochita mai lejera gri,cu modele florale de un roz pal si imi iau in picioare o perche de sandale gri,cu toc subtire.Ma indrept alene catre living si scot un “Buna dimineata”,asezandu-ma la locul meu.Termin de mancat si ii dau “iubitului” meu,in semn de “la revedere” un sarut romantic,si imi vad de treaba imediat ce scoate masina din garaj.
Sirul filmului “imaginar” revine imediat ce raman singura.”Eram urmarita de cei mai buni prieteni ai mei.Alergam,alergam si iar alergam,desi nu vedeam in ce directia o luam.Nu realizam ca trebuie sa schimb directia.Garra,Temari si Ino aveau in palan sa ma omoare,pentru a-i lasa loc liber lui Ino langa Sasuke.
Vroiau sa ma incuie intr-o cladire caruia urmau sa ii dea foc,ca totul sa para un accident tragic,si sa nu mai auda vreodata de mine,pentru a-si trai ei viata mai departe fara sa isi faca griji de existenta mea,care se pare ca le dadea batai de cap.Norocul meu a fost ca mi-ar revenit la timp pentru ca schimba directia.Goneam din ce in ce mai repede spre locuri pe care nici macar ca le vazusem inainte.Ajunsesem intr-o parte necunoscuta a orasului,asa ca de atunci am tot inceput sa ma plimb ca sa stiu fiecare colstisor al stradutelor intortocheate ale orasului.Am ajuns intr-o locatie,unde spre surprinderea mea am dat de brunet.Am sarit in bratele lui de parca ar fi fost Dumnezeu si m-a salvat de la moarte.Teoretic chiar asa era.
Acesta le-a inscenat o capcana “ucigasilor”,folosindu-ma pe mine drept momeala. Mi-a fost atat de frica,dar pana la urma daca el era lamga mine nu aveam de ce sa ma tem.Intr-un final Garra,Temari si Ino au murit in cladirea pregatita pentru mine,in urma unui accident tragic.Cladirea a luat foc.Ce intorsatura de situatie.
Nu imi venea sa cred de ce au fost in stare.O intelgeam pe Ino ca o durea ca Sasuke m-a ales pe mine,dar nici chiar asa.Ranile unei prietenii iti pot marca viata,mai ales daca ai parte de asemea tradari.”
Sincer,nu mi-ar fi placut sa fiu in locul ei,dar acum aceste tradari ma chinuie pe mine.Ma simt de parca eu as fi trait acele momentesi acum imi tot aduc aminte de ele.Sentimentele de dezamagire,suferinta,teama,dispret,imi inundau inima si nu lasau nici un loc liber pentru un strp de fericire.Dorinta de a sterge aceste parti ale vietii Sakurei,devine din ce in ce mai puternica pe cosmar ce trece.
Trrrrrrrr!Trrrrrrrrr!Trrrrrrrrr!
Sunetul telefonului ma trezeste la realitate.-Alo?
-Sakura,cat ma bucur ca dau de tine.Am mai sunat o data,dar nu ai raspuns,s-a intamplat ceva?
-Nu eram la baie,si probabil nu am auzit telefonul.A mintit.Nu eram la baie.Eram pierduta in ganduri atat de rau incat nu am mai avut timp sa aud si telefonul.Dar nu vroiam sa imi tina din nou o predica.
-Deci,ce zici mergem la un film?
-As fi incantata Hinn,ma imbrac si vin sa te iau.
-Ok,te astept,pupici.
-Pupici..
Imi iau o geaca subtire pe mine pentru ca norii anuntau ca ziua se va schimba cat de cat in ceea ce tinea de vreme,asa ca am vrut sa fiu precauta.Ma urc in BMW-ul meu mov si pornesc catre casa prietenei mele.O iesire in oras este intotdeauna binevenita pentru ca ma scapa din cusca aceasta in care traiesc zilnic.
Prinsa in ganduri debea am observat ca am ajuns.Ii dau un beep,sa iasa afara.
-Buna,Hinn!
-Buna,Sakura.Debea astept sa vedem filmul.M-am saturat de monotonia zilnica de acasa..
-Da si eu.Ce zici saptamana viitoare mergem la mall?O inghetata ceva?
-Oricand,mi-ar face mare placere.Dar,nu uita ca ne apucam de invatat de maine.Nu trebuie sa mai asteptam prea mult,ca altfel o sa murim de tristete.
-Da ai dreptate.Nu imi venea sa cred cat de optimista putea sa fie.Adica ea chiar credea ca vom reusi,si eu incepeam sa cred acelasi lucru.Cu ea langa mine..Orice este posibil.
Am ajuns si la cinema am vazut filmul intitulat “Mean Girls”.Era vorba despre o fata venita din Africa ce s-a imprietenit cu cele mai populare fete din scoala.In final sfarsesc prin a se trada reciproc.Acest film semana foarte mult cu cel din mintea mea.Ce coincidente stranii.Dar pana la urma ele se impaca si isi vad de viata.Poate asa ar trebuii sa fac si eu.Of..Ce iti este si cu prietenia asta,.Oricum a fost un film grozav.
-Sakura,mergem sa mancam o pizza?
-Preferata noastra?
-In regula.
Ne-am facut si pofta de pizza si ne-am indreptat incet,incet catre casa.Am mai povestit una alta pana cand am lasat-o in fata portii ei.Ramasa singura ma reintorc in cusca mea monotona din care rareori ma mai salva cineva.
Sosesc acasa si ma indrept catre patul meu pe care ma intind obosita.Fara sa imi dau seama,cazuta pe ganduri,somnul ma fura.

Sasuke: Privesc ingerul care doarme si il invelesc.Daca nu incepeam aceasta activitate cu clonatul,acum nu as fi avut a doua sansa la viata.Cel mai probabil cadeam in despresie pentru tot restul vietii.Ma gandesc,oare ma iubeste cu adevarat?Poate ca da..Poae ca nu..Cine poate sti?Oricum imi voi petrece cat mai mult timp alaturi de ea,ca sa o fac fericita.Mai ales ca in ultima vreme o vad din ce in ce mai trista,desi nu vrea sa recunoasca acest lucru.
Ma asez in pat,cu grija sa nu o trezesc,pentru ca era sensibila la orice miscare,o iau in brate si o sarut pe frunte.Mirosul pielii ei imi infunda narile si ma imbata.Ador si cad in mrejele viselor..

____________AnimeSign____________
♥Apare in club imbracata sumar pe langa bar cu un suflet calduros♥.E fiara ce'atrage prada cu un zambet inocent, licoarea cea letala cand cauti un sentiment.♥Intai de toate sa ceri un prenuptial e otrava ce 'omoara lent.♥

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Vin 16 Apr 2010, 18:30

Prima din nou. Mam abonat la ficul tau Laughing
Acum ai cateva greseli de tastare putine, si printre care se numara Garra- Gaara. Asa in rest nam mai prea vazut decat inca vreo 2-3. Descrierea este putin mai slabuta in cap asta. Poate lai scris seara.^_^".
Dialogul mia placut, este atractiv, nu plicticos. Actiunea este cam monotona , dar nu e fugarita de gaste. Adica ma refer ca in ambele parti( partea cu Sasuke si Sakura ) se termina ca sunt luatsi de somn.
Mia atras atentia gandurile clonei sau androidului care se razboiesc si se naste un conflict mintal..
Cam atat... O da! Sa vii cu nextul Kiss Love

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Dum 18 Apr 2010, 13:23

Denissu-chan ^_^ Multumesc pentru reply. Dar sa sti ca eu am noua capitole deja la fic. Si astazi postez doua.

Studii Suplementare:

Sakura:
Stateam chiar in dreptul unei ferestre si priveam picaturile de ploaie, cazand in neant pe pamantul lipsit de vlaga.Pur si simplu adoram ploaia.Cine ar vrea sa opreasca un fenomen atat de magic, dar romantic..De aici si cantecul meu preferat..”Please don’t stop the rain”. Versurile acelei melodii ma conduc catre un univers paralel cu realitatea, un univers doar al meu..
-Sakura???????????????? Aproape ca tipa Sasuke la mine.
-Da?
-Sa cobor eu pe planeta ta sau vi tu pe Pamant?
-Opriti planeta ca sa cobor, va rog!
Am inceput sa radem cu pofta pana cand lacrimile nu mai aveau nici o ruta, pe unde sa coboare.Fetele noastre erau rosi si ne tineam de burta, de la prea mult ras.Imi cauta buzele si le curinde intr-un sarut tandru.Porneste in expeditie prin lacasul meu umed, pana cand ajunge sa cunoasca fiecare coltisor.
-Sasuke?
-Da, s-a intamplat ceva?
-Ma gandeam..Sti..Eu nu prea am ce face acasa..Si as vrea sa imi petrec mai mult timp cu Hinata..Poate ne gasim si noi un job?
-Cred ca ar fi o idée buna, asa nu ti-ai mai petrece atat de mult singura, dar unde o sa studiati?
-Cel mai probabil la biblioteca din oras.
-Pai iti pot da eu permisul meu, inainte sa conduc O Clone, imi petreceam cea mai mare parte acolo.
-Ar fi minunat!Multumesc, mult!
Il sarut fericita si ma reped catre telefon.O sun pe Hinata si o invit la biblioteca.Era chiar foarte incantata.Deschid usile mari ale dressingului meu si caut o perche de jeansi mai inchisi la culoare,tenesi si un tricou alb.Il mai sarut inca o data pe iubitul meu si ii urez “o zi buna”.Iesisem in sfarsit din cochilia mea si ma indreptam cu pasi marunti catre un alt viitor decat cel care imi fusese planuit.Eram din ce in ce mai optimista.
Ajungem la biblioteca si ne indreptam catre sectiunea “Science”.Luam cat mai multe carti posibile, cu tematica clonare, de unde am putea invata cat mai mult posibil.
-Sakura, dup ace o sa invatam, sti ca v-a trebuii sa punem si in aplicare?
-Da..Dar, daca nu vom reusi?Ce se v-a intampla?Ce vom face?Vom trai asa tot restul vietii?
-Dar, daca vom reusi?
-Mai bine am incepe sa citim ceea ce scrie in aceste carti, ca doar nu le-am luat degeaba nu?
-Ai dreptate..
Eram chiar foarte speriata de ce v-a iesi la viitoarele noastre incercari.Desi nu vroiam sa arat prea des asta, dar Hinata ma cunostea destul de bine incat sa isi dea seama.
Trece o ora..Trec doua si nimic interesant pana cand o propozitie imi capteaza atentia:
“Clonarea este o provocare biotehnologică fără etică pentru că, lezează identitatea individului şi a speciei, şi atacă direct demnitatea persoanei.”
Cat de dura este uneori realitatea..Acea propozitite mi-a ramas intiparita in minte si probabil ca imi v-a ramane pentru toata viata, daca nu voi reusi ceea ce mi-am propus.Sunt atat de hotarata sa reusesc ceea ce mi-a propus incat sunt sigura ca voi reusi intr-un final si nu ma voi da batuta, orice ar fi.
Luminitele din dreptul ferestrei imi atrag atentia si devin tot mai concentrata in a intelege ce se intampla afara.Doua automobile au devenit rable bune de dus la cimintirul de masini in urma unui accident.Si apoi, ca explozia luminii unui fulger, toata scena se schimba.S-a asternut o liniste apasatoare pana sa imi dau seama ca atat de mult am cazut pe ganduri incat, accidental avusese loc cu doua ore in urma..
Dupa ore de studiat, eu si Hinata am mers sa mancam un ramen impreuna si am tot discutat, despre ce am aflat nou si asa am incheiat o zi obositoare..

~~~

Sasuke: Ma trezesc dupa o noapte plina de cosmaruri si imi sterg urmele de sudoare de pe frunte.Cosmarurile astea pareau atat de reale.Dar, nu cred ca vreodata Sakura, androidul, ar putea incepe o afacere pe cont propriu cu clonatul, doar pentru a ma distruge pe mine.Totusi, nu semana deloc cu cea originala, asa ca nu stiu la sa ma astept, poate ar trebui sa o supraveghez mai bine, dar totusi ce poate face?
-Neata’, la ce te gandesti?
-La ce am putea face astazi!Este weekend, ia zi unde ai vrea sa mergem?
-Carnaval!Ce ai zice sa mergem la un carnaval, din cate am auzit este unul in oras?
-De ce nu?Dar, ce va zice lumea daca vom merge in pijamale?
-Nu am nici cea mai mica idée.
Incepuse sa se amuze copios pe seama glumitei mele.Cred ca nu se astepta sa fac haz de necaz acum.Se pare ca o iau prin surprindere.Cred ca inca mai am multe de aflat despre ea..
Sakura: Ceea ce imi place cel mai mult la carnaval este ca intotdeauna este diferit.De la cel mai mic detaliu pana la cel mai spectaculos truc.
Se pare ca organizatorii acestul carnaval sunt obsedati de mov.Decoratiile erau asorate in toate nuantele de mov, la fel ca si costumele pe care le foloseau oamenii..Pana si animalele erau mov.Ma rog, vopsite cu mov.Desi era cam ciudat, era foarte frumos.Totusi decoratiile erau spectaculoase, se pare ca totusi acesti oameni au simtul artistic.
Mi-au placut toate magiile, am ramas cu gura cascata la fiecare truc pe care il faceau magicieni..
-Si..Cum ti s-a parut aceasta zi?
-Una dintre cele mai frumoase, multumesc.
Imi apas buzele de ale lui si le sarut cu pofta.Ii musc buza inferioara pana cand o dara de sange isi face loc printre buzele nostre.Trec cu limba peste si dispare la fel ca iepurele din palaria magicianului.
-Pur si simplu te iubesc!

Explozie:

Sakura:
Cea dintai privire a soarelui imi dezmiarda chipul ravasit anuntandu-ma ca o noua zi este pe cale sa inceapa.O frunza se desface dintr-un mugur, intr-o dimineata calda a inceputului de primavara.Ce-a dintai raza de soare s-a impletit pe ea, ca o sarma de aur, facand-o sa tremure de fericirea unei asemea atingeri.Corpul ei firav se unduie sub atingerea suava a vantului.Inca nu imi pot da seama cum timpul a trecut atat de repede pe langa mine.Inca nu realizez, cum de am pierdut atat de mult timp.Toamna si iarna au trecut ca un actor grabit catre o cale sigura de succes in viata, pe langa mine..Zile intregi petrecute cu Hinata in biblioteca, cautand raspunsuri, m-au facut sa nu imi dau seama ca se apropie si ziua mea.
Ma imbrac cu hainele pregatite pentru astazi, o pereche de colanti negri si o bluza turcoaz.In picioare aveam o pereche de cizme cu toc, asemanatoarea la culoare, cu cea a bluzei.Am folosit accesori metalizate, pentru ca se potrivesc cel mai bine.Parul l-am prins intr-un coc, din care ieseau fire rebele in toate directiile.Aspectul putin mai neglijent aducea o aura mai speciala infatisarii mele.Cobor in living si dau foc unor lemne in semineu.
O pereche de brate puternice imi cuprind mijlocul.Ma simteam atat de protejata acolo.Respiratia lui calda imi gadila pielea fina a gatului.Parfumul lui imi inunda narile, ramanand acolo pentru mult timp.Nici daca m-ar reprograma cineva nu as putea sa uit acel parfum.Uneori, chiar cand ma astept mai putin, simt aroma aceea placuta, ce imi arde narile.
-Ce zici, mergem undeva?
-O doamne, unde?
-Of, doar nu te astepti sa iti spun, nui asa?
-Sa incercam…
Ii caut buzele, dar nu le gasesc.Stramb putin din nas in semn ca nu imi convine.Chiar vroiam sa stiu unde are de gand sa ma duca, dar el chiar nu vrea sa imi spuna.
-Bine..Sa mergem, daca tot nu am de ales.
-Nu fi suparata, parca ai fi un catelus mic, nevinovat.
Ma saruta cu lacomie cerandu-si iertare, fara macar sa imi spuna ceva.Ii raspund la sarut in loc de “ te iert “ si ma duc sa imi fac bagajele dupa cum m-i s-a cerut.Am luat toate tipurile de haine, pentru ca nu aveam idée unde o sa merg.
Ma conduce catre un elicopter de elita, care s-a dovedit a fi al firmei lui.Privesc neincrezatoare catre acel “monstru zburator”.Nu prea am eu incredere in chestiile astea.
-Ai incredere in mine, o sa fie bine, nu avem mult de zburat, de cat vreo cinci ore.
Am inceput sa rad in prostie, si nu reuseam sa ma opresc.Mi s-a parut forte amuzant sarcasmul lui.
-Tu..Tu..Tu..Tu…
-Sakura, oprestete din ras si spune-mi ce ai de spus!
Inca nu reuseam sa ma opresc, asa ca l-am molipsit si pe el, care defapt radea de mine..
-Tu, faci misto de mine?Nu mult, decat cinci ore, spun eu razand.
-O sa treaca timpul mai repede decat o sa iti dai seama.
Si chiar asa a fost nici nu mi-am dat seama ca a trecut timpul pana cand mi-a zis:
-Am ajuns, acum trebuie sa te leg la ochi..
-Nuuuuuuuuuuuuuu, de ce?
-Pai altfel cum va mai fi o surpriza?
-Pur si simplu fapt ca m-ai adus aici?
-Ai vrea tu!
M-am imbufnat si si am facut un botic lung de zece kilometri, dar degeaba, tot am fost nevoita sa accept sa fiu legata la ochi.Da ce bine leaga, nu vedeam absolut nimic prin chestia aia.Nu prea sunt eu o adepta a surprizelor, dar ma rog sa zicem ca una doua mai merg.
-Gata, poti deschide ochi!
Deschid ochi si raman gura-casca la ceea ce vad.O camera plina de fostele petale a unor trandafiri de culoare sangerie.In incapere mirosea numai a capsuni de la betisoarele si lumanarele parfumate.Lumina, magica a lunii cadea lin pe patul din mijlocul camerei, acoperit de o lenjerie alba cu modele negre.
O usa ascunsa intr-un colt al camerei conducea catre o baie imensa unde isi facea prezenta un jacuzzi imens.Cada era plina de spuma si inconjurata de alte lumanarele, desigur lumina de peste tot provenea de la reflectia lunii si a celorlalte surse micute.
-Este atat de..Romantic, multumesc mult!
Ii sar in brate si imi incolacesc mainile in jurul gatului sau.Imi apas buzele de ale sale si cotrobai prin fiecare coltisor al gurii, pana ajung sa o cunosc la perfectie.Ca pe propriile buzunare!

Sasuke: Ii dau bluza jos si o mangai pe spate, stiam foarte bine ca ii place la nebunie.Incep sa o sarut de la gat in jos si urc inapoi pana cand dau de buzele ei moi si catifelate.Ii las o amintire cam dureroasa pe gat, dar se stie, doar eu am voie.Imi desface nasturii de la camasa, o iau in brate si ma indrept catre jacuzzi.Frec buretele moale de spatele ei.
Tremura la fiecare atingere a mea, sau a apei fierbinti, ce se prelingea pe fiecare particica a corpului ei.Acum eram gelos si pe o picatura de apa..
Caut un prosop pe care il infasor in jurul corpului ei.O iau in brate si o asez pe pat.Imi trec limba peste buzele ei carnoase si o introduc in lacasul ei umed.Se pare ca va fi o noapte lunga..
~~~

Sakura: Ma trezesc, inca obosita, dupa o noapte atat de incinsa.Ce tampita pot fi si eu.Baiatul asta face atat de multe pentru mine si eu vreau sa plec de langa el si sa uit orice amintire legata de el.Oricine ar zice ca sunt nebuna de legat.Posibil ca in acest moment sa fiu cea mai fericita femeie de pe pamant.Am fost pe culmile extazului noaptea trecuta.Camera atat de frumos aranjata si toate celelalte..Cine ar mai face asa ceva in ziua de astazi?Si unde mai dai de o personalitate atat de grijulie ca a lui?
-Micul de jun la pat?
-Si ce se serveste la acest mic de jun la pat?
-Oua prajite, unt cu gem, mezeluri si desigur un suc natural!Multumita?
-Mai bine de atat nu se putea.
Il sarut si incep sa mananc cate putin din tot ce asezase pe acea tava.Termin de mancat si ma duc sa imi desfac bagajele, doar nu raman in pijamale.
-Sa nu iti iei tocuri astazi, pentru ca avem mult de mers.
-Alte surprize?
-Nu, mergem sa ne plimbam.
Am inceput sa radem si eu m-am dus sa ma imbrac.Daca tot o sa mergem atat de mult o sa imi iau o perche de blugi mai elastici si conversi ca sa se asorteze cu tricoul roz.Parul prins intr-o coada cu doua suvite lasate sa cada dupa forma chipului meu.
-Deci, imi spui unde mergem?
-Vezi particica aceea mai verde a muntelui?
-Da, doar nu ai de gand sa urcam pana acolo?
-Ba da, acolo se afla o cascada, spectaculoasa si merita vazuta.In plus peisajul este superb.
-Daca zici tu inseamna ca asa este.
Prnim agale pe cararea ce ducea catre acea adancitura in munte.Am tot discutat despre diverse subiecte, dar de cele mai multe ori ma lua valul, pentru ca era o panorama superba.
-Sakuraaaa?
-Da, scuza-ma, ce ai spus?
-Iar nu m-ai ascultat?Sti doar ca nu imi place sa vorbesc cu iarba nu?
-Desigur.
Acest om o sa ma faca sa rad atat de mult incat o sa fac febra musculara la burta si asta nu e de bine pentru ca ma va durea.La naiba!
-Spune-mi, promit ca te ascult!
-Nu, nu o sa vorbesc din nou pentru firele de iarba!
-Ah, uite cine s-a suparat.
-Nu m-am suparat..Decat asa putin!
Of.Suparacios mai este.Il sarut cu foc ca sa ma ierte, dar nu prea puteam fi ateta la ce spune..
-Acum imi spui?
-Bine, pai am ajuns!
Priveam incantata acel coltisor de paradis, incat nu imi venea sa cred ca eu chiar traiesc si vad acel loc.Apa ce provenea de la cascada, curgea in josul unor sculpturi de piatra ce luau forma unor stanci, parca cazute de nicaieri.
-Este superb, nici nu am cuvinte.
Ne sarutam aprins cateva minute, dar atentia mi-a fost atrasa de o pasare.O ciudatenia, ciudat de neciudata de pasare.M-am dus catre acel loc si am observat ca erau mult mai multe.Aveau penele gri de la baza in jos, puful de la gat era mov si capul negru.Penelor lor straluceau ca diamantele in lumina soarelui.
-Sasukee??
Sasuke: Mi-am auzit numele strigat dar nu am realizat de unde pentru ca a urmat o bubuitura puternica la numai cateva secunde.Praful s-a ridicat la peste cincisprezece metri in aer.Un praf negru de o densitate prea neobisnuita pentru locul acela.Toata splendoarea a fost inlocuita de un aer irespirabil, nu se putea vedea absolut nimic.Era asemenea cetei.
Am realizat ca rozalia numai era langa mine asa ca am inceput sa o caut.
-Sakuraaaaa?
Dupa ceva timp mi-am dat seama defapt cine m-a strigase.Rozalia, dar unde era acum?Am incercat sa o caut acolo unde se dusese ultima data, dar aici tocmai a avut loc o explozie, cine stie ce s-a intamplat.
Numai gandul ca a fost aruncata la cine stie cati metri departare de acest loc ma sperie.Debea ca am reusit sa o recuperez acum sa o pierd din npu.
Orele treceau si sperantele mele odata cu ele…

____________AnimeSign____________
♥Apare in club imbracata sumar pe langa bar cu un suflet calduros♥.E fiara ce'atrage prada cu un zambet inocent, licoarea cea letala cand cauti un sentiment.♥Intai de toate sa ceri un prenuptial e otrava ce 'omoara lent.♥

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Mier 21 Apr 2010, 21:16

Bun:
Ai postat doua capitole ca sa am ce sa citesc si sa nu ma plictisesc .
Primul : La fel ca cel pe care lam citit inainte plin de cateva chestii interesante si se termina in monotonie.
Totusi este interesant ce androidul Sakura doreste sa plece la studii, vrea sasi schimbe viata.
Descriere este, actiune la fel.
Al doilea: In asta se baseaza 60%-70% pe dialog! E plin si schimbi naratorul de multe ori. Mam si zapacit un pic.

Actiunes un piculet cam grabita, dar esenta conteaza. La capitolul partea 2 sai zic asa mia placut continutul fazele cu jacuzzi si micul dejun . Este asa de grijului si romantic.
Greseli de tastare sunt cateva, dar mie lene sa le scriu.
''doamne' Se sclie cu litera mare Doamne ca doar este sfant
Si cand pui o situatie de ingrijoarare incearca sa elimini ultima litera scrisa de 10 ori.
''-Nuuuuuuuuuuuuuu, de ce?'' acel ''u'' este de 14 ori pelungit O_O. Este suficient sa pui 3-4 si sa inteles sentimentul.
Inrest nu mai am ce comenta. Asta a fost tot. Astept sa citesc nextu si sper sa nu te fi suparat comul meu.

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Joi 22 Apr 2010, 13:02

Fata in fata cu realitatea:

Sasuke:
Stau intins pe canapeaua din piele din livingul pensiunii de la munte, de un maroniu mai inchis la culoare. Dar nu era orice fel de canapea, ci aceea unde imi afundam lacrimile pe cand aveam 5 ani. Pot spune ca aceasta canapea este cea mai buna prietena a mea. De fiecare dat cand aveam o temere, sau pur si simplu nevoia de a ma descarca veneam intotdeauna la ea. Si ma asculta intotdeauna in tacere. Peisajul mirific ce mi-l oferea fereastra ma linistea. Mereu miile de flori erau frumos aranjate, fiecare avandu-si un loc anume, bine gandit, pe acea pajiste. Dar cele mai frumoase erau plantate in mijlocul unei fantani ce isi avea izvorul sub pamant, dar inainte sa moara, mama a vrut sa faca ceva cu aceasta fantana. Asa ca a impietrit un fel de vaza enorma in jurul ei cu diferite modele, simple dar spectaculoase.
Stiam ca acest loc ma va linisti dupa toate cele intamplate in ultima vreme si se pare ca am facut o alegere buna venind aici, desi am dat dovada de lasitate.
Trebuia sa fiu acolo, cautand-o pe Sakura, nu aici plangand ca un tanc de doi ani, dar pur si simplu realitatea este mult prea dura, fata de universal paralel pe care mi-l construisem alaturi de ea.
A fi indragostit de un android reprezinta atat fantezie cat si cosmar, niciodata nu iti dai seama ce poate urma, cum curge destinul acestor masinarii.Pe de-o parte este pasiunea intensa ce a ramas pentru adevarata “ea” si legatura stransa pe care o am cu un android.Sunt atat de confuz, in ceea ce priveste sentimentele mele. Cred ca s-au intamplat prea multe intr-un timp atat de scurt si nu am avut timp sa asimilez totul asa cum trebuie. Poate ca aceasta intamplare ma va ajuta sa imi limpezesc gandurile si sa imi fac ordine in viata.
Prietenii pe care ii credeam prieteni s-au dovedit a fi niste falsuri ce merita tratate cu indiferenta.
Decizia iminenta pe care o am de fact, sa aleg intre a ramane cu “ea” si a gasi pe altcineva, un nou inceput in viata mai bine zis, poate schimba atatea lucruri in viata mea. Nu stiu c ear trebuii sa fac…
Trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
-Alo?
-Sasuke, trebuie sa vi urgent la firma, nu iti pot spune la telefon ce s-a intamplat, poti sa ajungi aici intr-o ora?
-Da, vin cu elicopterul, dar ce s-a intamplat, in mare?
-Este vorba despre Sakura!
-Acum plec, multumesc de telefon.
Impachetez repede niste haine si ii spun lui Roby sa se pregateasca ca plecam urgent in Tokyo.Nici cinci minute nu a durat si elicopterul s-a ridicat de la sol, ca un pui ce zbura pentru prima data singur, fara mama lui, care intotdeauna il proteja chiar cu pretul vietii, doar pentru a fi el in siguranta. Oare asa voi face si eu cu copii mei, asta atunci cand voi avea? Si cu cine ii voi avea? Multe intrebari fara raspuns. Prefer sa las totul sa vina de la sine, pana la urma destinul hotareste ce se intampla mai departe, dar oare destinul a hotarat ca ADN-ul sa fie al Sakurei?

Notice me, take my hand
Why are we strangers when
Our love is strong
Why carry on without me

Everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, it's haunting me
I guess I need you, baby

I make believe that you are here
It's the only way I see clear
What have I done
You seem to move on easy

And everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, you're haunting me
I guess I need you, baby

I may have made it rain
Please forgive me
My weakness caused you pain
And this song's my sorry

At night I pray
That soon your face will fade away


And everytime I try to fly, I fall
Without my wings, I feel so small
I guess I need you, baby
And everytime I see you in my dreams
I see your face, you're haunting me
I guess I need you, baby

Versurile melodiei de la radio imi atrag atentia si ma fac sa imi dau seama de faptul ca trebuie sa lupt pentru ceea ce vreau, ceea ce iubesc si sa imi implinesc toate visurile, dar totusi sa urmez cursul destinului, doar ca putin schimbat. Mi-am dat seama ca iubesc aceasta persoana mai mult decat orice pe lumea asta, ca este singura care ma intelege si mi poate fi alaturi intr-o mica bucata de eternitate, chiar daca destinul este impotriva noastra. Acea persoana este Sakura. Nici moartea nu ne va mai putea desparti, o voi gasi si o voi tine langa mine oricare ar fi pretul acestei decizii.

~~~


Au trecut atatea zile decand corpul Sakurei a fost gasit, dar creierul ei nu intercepteaza undele trimise de aparatele noastre. Se pare ca fost ranita mai grav decat am crezut prima data. Dar, daca mi-ar fi spus cineva ca voi sta zilnic langa ea, probabil ca l-as fi facut nebun. Nici mie nu imi vine sa cred faptul ca sunt indragostit de ea, nu de Sakura. Se pare ca acesta este inceputul unei noi vieti, asta nu inseamna ca o voi uita pe rozalie, pentru ca acest lucru este imposibil, ea a fost si va fi intotdeauna o parte importanta din viata mea.
Nu ma pot abtine si ma apropi de buzele ei. Imi apas mainile de fata ei si gura de buzele ei, o sarut parca pentru prima data. Rup sarutul atunci cand imi dau seama ca incearca sa deschida ochii. Asta de ciudatenie, gen “Frumoasa din padurea adormita”.
Schizez un zambet atunci cand doua smaralde se lasa descoperite. Cat de dor imi era de ochi astia.
-Sa su ke??
-Stai linistita, totul va fi bine, ai sa vezi, se vor schimba multe, acum doar odihneste-te, ai incredere in mine.
Ies din salon si ma duc la doctorul specializat in androizi. Ii povestesc cum de s-a trezit si ramane la fel de uimit ca mine. O examineaza, dar nu gaseste nici macar o explicatie, asa ca imi pun baza in destin..

Sakura: Ce bine este sa simt din nou pamantul sub picioarele mele, sa simt soarele cum imi mangaie fata cu razele sale, sa aud pasarile ciripind voioase, sa imi revad prietena, singura prietena.. Ce bine este sa ma simt eu din nou. Acum parca as vrea sa las balta toate planurile cu clonatul, dar inca nu am nici cea mai vaga idée daca este o decizie buna, poate totusi ar trebuii sa mai astept putin si sa imi fac curaj sa vorbesc cu Sasuke, poate va intelge si ma va ajuta.. Tin prea mult la el..
In semn de bun venit am primit de la iubitul meu un apartament aproape de firma lui si o catelusa pe care am numit-o Daisy. Ador blana ei de culoare gri inchisa si carliontata. Este atat de mica, dar atat de jucausa. O sa fie micuta mea printesa.
-Sasuke, multumesc, o ador..
Isi apasa buzele de ale mele, isi introduce limba in lacasul meu umed explorand fiecare coltisor. Ma las purtata de val si ma joc in parul lui, desi am uitat ca Naruto si Hin erau de fata. Rup sarutul si imi cer scuze fata de cei doi, care erau foarte fericiti ca sunt bine.
Seara s-a asternut pe neasteptate invaluind orasul intr-o aura magica. Simteam o atmosfera foarte apasatoare si nu aveam idée de ce..
Sunt cu totul hotarata sa ii spun totul lui Sasuke, ei bine aproape totul, pentru ca in felul asta eu nu mai rezist.
-Sasuke???
-S-a intamplat ceva? Nu te simti bine?
-Nu, este totul in regula, dar trebuie sa iti spun ceva..
-Te ascult.
Trebuie sa imi fac curaj sa ii spun, incercarea moarte nu are, sau are? Sa speram ca nu, pentru ca viata mea depinde de ceea ce ii voi spune lui acum..
-Sasuke, eu nu pot sa traiesc cu amintirile Sakurei, pur si simplu ma chinuiesc, in fiecare noapte visez urat numai din cauza asta. Nu pot sa imi dau seama cine sunt cu adevarat, vreau sa ma descopar pe mine insumi, nu personalitatea altucuiva. Am nevoie sa fiu cineva original nu doar o copie.. Ma intelegi?
Lacrimile isi faceau loc pe sub ploapele mele, desi incercam sa fiu puternica, sa nu plang, asa cum mi-am promis dar pur si simplu nu puteam. El statea nemiscat in fata mea asemeanea unui vulcan gata sa erupa. Nu stiam daca am facut bine ca i-am spus, ce parere are, sau ce se va intampla in continuare. Nu mai puteam sa stau acolo in fata lui. I-au o geaca la intamplare din cuier, ma incalt cu niste cizme si fug departe de acea casa.
Ma asez pe o banca din parc si plang pana cand intr-un final ma linistesc. Acum realizez ce prostie am facut. Este 00:00 noaptea, sunt singura pe strada si nici macar nu am unde sa dorm. Caut un servetel in buzunar si dau de cheile apartamentului pe care il primisem in urma cu cateva ore. Se pare ca norocul este de partea mea, la urma urmei, apartamentul acela mi l-a facut cadou, nu as omori pe nimeni daca as dormi acolo, cel putin pana cand se linistesc apele. Bungaloul nu era depate de aici asa ca ma indrept usor catre cladirea care mi-a indicat-o brunetul atunci cand mi-a spus unde este apartamentul.
Ajung in fata unei cladiri immense si ma duc la adresele scrise la interfon si imi vad numele scris pe una din placutele de pe panou. “Sakura Haruno” apartamentul 15.
Iau liftul si ajung numai decat, la etajul 5. Deschid usa si raman uimita cand aprind lumina. Apartamentul era foarte frumos decorat, se pare ca are un simt artistic dezvoltat. Tablouri celebre infrumuseteau peretii de culoare gri ai livingului. Baia nu era nici prea mare, dar nici prea mica. Patul rotund din dormitor era acoperit de o lenjerie superba, lemnul de cires al mobilierului dadea un aer mai rustic camerei. Dressingul era plin de haine pe care nu le m-ai vazusem inainte.
-Sa pare ca s-a ocupat chiar de tot…
Am observat ca tot apartamentul era gri cu modele negre pe pereti. Un apartament vintage foarte frumos, pe gustul meu. Se pare ca totusi ma cunoaste mai bine decat credeam.
Ma schimb in pijamale si ma trantesc in pat, dupa o zi atat de obositoare si ore intregi de plans am nevoie de un somn revigorant. Ce se va intampla oare intre mine si Sasuke, dar cum voi putea eu sa mai dau ochi cu el? Dupa cat i-am spus, cred ca ar fi mai bine sa pastrez distanta pentru un timp, sa ii dau timp sa se obisnuisca si eu sa fac ceva cu viata mea.

Melodia: http://www.youtube.com/watch?v=8xQR4ZhYm2w

____________AnimeSign____________
♥Apare in club imbracata sumar pe langa bar cu un suflet calduros♥.E fiara ce'atrage prada cu un zambet inocent, licoarea cea letala cand cauti un sentiment.♥Intai de toate sa ceri un prenuptial e otrava ce 'omoara lent.♥

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Dum 25 Apr 2010, 15:01

Okz scuze ca am aparut asa de tarziu.
Imi place capitolul asta chiar este mai placut ca cele doua de dinainte. Corpul Sakurei a fost gasit din ceam citit eu aici?O_O Poate supravietuiestie. Deja povestea capata viata si scantei. Daca supravietuieste, androidul se va infrunta cu Sakura pentru Sasuke. Va fi un adevarat conflict psihologic. De abia astept sa vad ce se intampla in continuare. Poop si sa pui nextu.

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Dum 25 Apr 2010, 18:37

Ce prostie, asta se intampla numai in carti

Sakura:
Au trecut doua luni.. Doua luni decand Sasuke nu a mai dat nici un semn de viata, de la ultima noastra cearta. Una serioasa, dupa care m-am ales numai cu nopti pierdute plangand ca proasta dupa cineva care nici macar nu imi apartinea.

Flashback

- Nu iti pasa decat de tine, esti un egoist, m-ai creat doar pentru nevoile tale persoanle, dar la mine te-ai gandit macar putin? Ti-ai pus vreodata intrebarea cum ma simt eu? Daca imi convine ceea ce m-ai facut sa fiu?
- Ai dreptate, nu m-am gandit, dar tu te-ai gaditit la mine? Cum m-a simt eu? Cat de greu imi este sa suport toate chestiile astea? La urma urmei esti doar o bucata de plastic.
- Gresesti. Poate ca sunt doar o bucata de plastic, dar am sentimente, nu ca tine. Trebuia sa te gandesti la toate astea inainte sa faci experimente, ca pana la urma nu sunt un cobai de experiente. De ce nu m-ai lasat sa ruginesc la cimintirul de fiare vechi dupa accident?
- Nu crezi ca ai ajuns putin cam departe cu cearta asta, ca ai adus-o la cu totul alt nivel?
- In primul rand nu ne certam, discutam, macar sa ne spunem tot ce avem de spus in fata, acum, cand s-a ivit momentul. Nu mai are rost sa amanam, pentru ca viitorul nu are timp si pentru alte discutii.
- Poate ca cel mai bine ar fi sa ne vedem fiecare de viata lui. Apartamentul il poti pastra, doar ti l-am facut cadou.
- Atunci, la revedere!
Ies pe usa inainte sa mai apuce sa zica ceva, ma dureau atat de rau cuvintele lui. “O bucata de plastic”. Poate ca doar asta eram, dar de ce ma doare? De ce plang? De ce lacrimile cauta sa isi faca loc printre pleoapele mele obosite? De ce?

End flashback

Probabil ca acea zi, va fi cea mai urata din toata viata mea. Consecintele acelei “discutii”, din pacate sunt inevitabile. Sunt foarte sigura de faptul ca nu voi mai avea vreun alt contact cu el, mult timp de acum incolo. Dar asa este, nesabuinta mea a facut ca totul sa se intample. Tot ce a fost a fost si oricat mi-as dori nu se mai poate sterge cu buretele. Tot ce pot este sa incerc sa imi continui viata si sa ma impact cu greselile facute. Poate odata si odata cineva va scoate din buzunar si pentru mine o raza de soare..

~~~

Zilele trec cu pasi repezi pe langa mine, de parca ar fi speriate de ceva anume. Posibil ca eu sa am un mare ghinion.
Cat de dor imi este de vechea “eu” acum. De tot ce tinea de ea, de faptul ca eram mai puternica si aveam macar cateva doze de sperante mereu cu mine. Imi este dor de vechea eu mai copilaroasa. Acum maturitatea a inceput sa ma sufoce. De veceha “eu” care nu punea foarte mult din sufletul ei cand se implica intr-o relatie, chiar si serioasa, din cauza fricii ca ceva ar putea sa mearga rau. Dar acum nu mai exista. A fost omorata de un maniac. Un maniac aproape geniu. Poate ca este timpul sa pun in practica idea Hinatei. Sa incep sa fac schimbari majore in decursul vietii mele, poate ca asta ma va ajuta.
Iau cheile de la masina si pornesc catre un coafor. A fost un drum scurt, chiar mai scurt decat m-as fi asteptat. Intrebarea este: Sunt pregatita? Inca nu stiu, dar trebuie sa o fac.
Intru si caut pe cineva care sa imi ciopleasca aspectul. Ii spun frizeritei sa imi faca un breton drept si sa ma vopseasca bruneta. In ultimul moment m-am decis ca vreau sa am paru tuns in scari si cateva extensii. Si sa imi faca si o suvita roz, asta ca sa nu uit de unde am plecat. Privesc coplesita in oglinda in ceea ce m-am schimbat. Eram o noua “eu”, mai frumoasa, mult mai frumoasa ca inainte. Trasaturile mele erau subliniate de buclele brunete ce luau forma chipului meu. Bretonul drept imi dadea un aer de seriozitate, dar aratam ca o copila.
- Hinata esti un geniu. Spun eu in gand.
Ma indrept fericita catre locuinta Hinatei, pentru ca ea trebuie sa fie prima care trebuie sa ma vada, doar ea mi-a dat idea. Si o sa ii multumesc intotdeauna pentru asta.
Apas de cateva ori pe butonul de la sonerie pana cand se hotareste Hinn sa deschida.
-Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
- Sunt eu, Sakura, Hinata!
- O doamne, nu pot sa cred. Arati atat de bine. Si chiar mi-ai ascultat sugestia. Of cat ma bucur ca ma asculta si pe mine cineva..
- Cum adica, ca te asculta si pe tine cineva? Ce s-a mai intamplat de data asta?
- Pai ma simt atat de singura, Naruto parca ar fi de pe alta lume, inca se gandeste la..
- Gata, nu trebuie sa iti mai faci atatea griji de acum in colo. Pentru ca orice ar fi vom reusi ceea ce ne-am propus. Sa stergem orice amintire legata de un trecut care va putea fi sters cu buretele.
- Daca zici tu. Ma bucur ca macar iti pasa.
- Ce prostii spui in ultima vreme. Pe bune acuma cum adica ca imi pasa. Logic ca imi pasa. Tampito!

~~~

- Sakura iti vine sa crezi ca au trecut trei ani? Trei ani atat de grei, dar aproape ca am reusit ceea ce ne-am propus. Acum suntem doar la un pas de a afla. La inceput nu credeam ca visele noastre chiar vor deveni realitate, dar intotdeauna ai avut dreptate cand ma incurajai. Acum esti pregatita? Mai ales ca nu l-ai mai vazut?
- Da acum mai mult ca oricand, vreau sa uit acea parte a vietii mele.
- Atunci sa nu mai stam degeaba, este tot ce a ramas de facut, sa apasam acel buton.
- Crezi ca este bine ceea ce facem?
- Nu vom afla pana nu vom incerca, doar nu vrei sa dai inapoi acum? Acum ca aproape am reusit? Haide, Sakura, ce sa intamplat cu tine?
- Nimic, doar sa o facem mai repede.
Dupa ce am apasat acel buton toata viata mea sa schimbat. Nu mai aveam cosmaruri cu diferite intamplari din viata anterioara a unei alte persone. Nu mai ma framanta nimic legat de ea, dar in orice caz, o flacara aproape stinsa a ramas acolo. Acea flacara reprezinta dorinta de al revedea pe Sasuke. Acum nici macar nu ma va putea recunoaste, sau da?
Hinata insa nu a avut acelasi noroc ca si mine. Imediat dupa intamplare a fost lovita de o masina. Si acolo ia fost succesul. A fost cea mai buna prietena a mea, dar nu voi mai face greseala de a o clona din nou, pentru ca stiu si eu cum este, nu vreau ca si alte copii sa sufere asa cum am patit noi.
De acum voi infinta campanii impotriva clonarii pana imi voi atinge scopurile. Nimeni nu merita sa fie chinuit asa, plastic de ar fi.
Ranile din inima mea, de la moartea lui Hinn inca au ramas deschise, dar acum este prea tarziu pentru a mai face ceva, desi durerea de a pierde pe cineva drag este mare. Ii schimb zilnic florile de la mormant si am grija sa fie intotdeauna cele mai frumoase.
Imi strang lucrurile si ma intrept catre casa. Ajung, fac un dus fierbinte si ma trantesc in pat, pierzandu-ma undeva intre gandurile si dorintele mele..

____________AnimeSign____________
♥Apare in club imbracata sumar pe langa bar cu un suflet calduros♥.E fiara ce'atrage prada cu un zambet inocent, licoarea cea letala cand cauti un sentiment.♥Intai de toate sa ceri un prenuptial e otrava ce 'omoara lent.♥

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Dya :] la data de Joi 29 Apr 2010, 20:50

Hinata moare O_O . What the....Fish...
Doamne saraca.... Pare rau pentru ea. Se pare ca cearta dintre android si Sasuke este una serioasa si ma pus serios pe ghimpi. ..Vreau sa vad ce se va intampla. ....
Saraca macar sa scape de suferinte si sa se indrepte...Cum am mai zis povestea se schimba si capata aspect.
Astept nextu cu suspans...

Dya :]

Mesaje : 199

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Vin 30 Apr 2010, 09:17

Oare este posibil?

Sakura:
Privesc fericita coloanele protestante care se desfasoara prin tot orasul Tokyo.Am municit luni de zile pentru a strange protestanti impotriva clonarii, zi si noapte am facut afise si sloganuri si astazi luptam pentru o cauza dreapta. Nimeni si nimic nu ma va putea opri sa imi duc planul pana la capat. In scurt timp lumea nici macar nu isi va mai aminti de Sasuke Uchiha si “marea” lui firma O Clone. Pe scurt clonarea va deveni o stiinta interzisa.
-Alesha?
-Da Ayumi ce s-a intamplat?
-Deschide Tv-ul. Protestul nostrum e devenit un subiect cotidian pe toate posturile.
-Cat ma bucur. Poate ca lumea isi va deschide ochii si va realiza ca au aprobat defapt o mare cruzime.
-Alesha, fi atenta!

Canalul 24: Conducatoarea firmei “Original human”, Kaname Alesha a organizat un mars protestant care a blocat toata circulatia in Tokyo. Aceasta sustine ca am aprobat cea mai cruda metoda de a trai “Clonarea”.
Oamenii au iesit in strada sa isi spuna parerea si sa o sustina pe Alesha. Au strans toate semnaturile necesare pentru o noua lege ce consta in declararea clonarii o stiinta interzisa si inchiderea firmei “O Clone” ce apartine marelui om de afaceri Sasuke Uchiha.
Sustinatorii lui Sasuke au declarat despre Alesha ca nu este in toate mintile, pentru ca oricine si-ar dori sa aduca la viata cel putin o data, o persoana draga.
Aceasta contraataca si spune ca aceste clone au si ele un suflet si nu le putem forta sa fie ceva ce vrem noi. Nu sunt doar o bucata de plastic.
Uchiha revine cu o declaratie de ultim moment: Parerile sunt impartite si eu cred ca o clona nu are cum sa fie mai mult decat o bucata de plastic.
Alesha: Spui toate acestea pentru ca nu ai fost in locul uneia, sa simti ce simt ele, sa fi martorul unui film fara sfarsit al amintirilor care nici macar nu-ti apartin. Sa fi chinuit de cosmaruri, intamplari reale din viata unei persoane moarte.
Uchiha: Dar tu de ce vorbesti? Esti un om, probabil ai ascultat parerea uneia si ai fost impresioanata.
Alesha: Nu sunt doar un om, sunt o mare bucata de plastic la fel ca si ele.
Declaratiile contradictorii surpind populatia din ce in ce mai mult. S-a dovedit ca defapt Alesha este o clona care lupta pentru viitoarele “proiecte”. Aceasta doreste ca niciuna sa nu mai treaca prin tot ce a simtit ea. Dar oare va fi ascultata?

-Ayumi, poti sa imi aduci te rog frumos o cafea? Se face tarziu, dar nu vreau sa dorm. In caz ca se intampla ceva..
-Desigur, dar inainte am o intrebare?
-Ascult.
-De ce Alesha? Puteai sa iti schimbi numele de Sakura in oricare altul?
-Alesha pentru ca cea mai buna prietena a mea, care era tot o clona, a murit intr-un accident. Inainte de asta vroia sa isi schimbe numele in Alesha. Asta am facut-o pentru ea.
Ayumi iese din birou cu parere de rau pentru Hinata, dar daca asta i-a fost destinul. De ce l-am schimba noi? Ce rost ar avea? Am face mult mai rau. Pana la urma asa a fost sa fie.
Imi beau cafeaua si plec acasa. Fac un dus revigorant si imi aleg o tinuta mai profesionala pentru confruntarea care va avea loc in seara aceasta la tribunal. Trebuie sa apar prezentabil, in ziua de astazi si cel mai mic amanunt conteaza.
In sala, judecatorul i-a dat cuvantul lui Sasuke. Cine stie cu ce discurs va veni. Dar orice s-ar intampla nu va obtine nimic. Nici macar nu isi va da seama cu cine vorbeste..
-Domnule judecator, doamnelor si domnilor, la inceputul acestui proiect am ales sa fac un referendum la care peste 70% din populatie a decis sa lasam clonarea sa devina legala. Acuma domna Alesha vine si spune ca Japonia nu a stiut adevarata fata a clonarii, ca este un process crud si altele. Dar pana la urma ea de unde stie toate aceste lucruri? Atat am avut de spus.
-Afirm cu tarie faptul ca Japonia nu a stiut cum este adevarata fata a plasticului. O clona nu are dreptul sa viseze, ea trebuie sa se comformeze dupa dorintele unei persoane care nu mai exista. Si daca nu mai exista ce? Si daca asa a fost sa fie ce? Trebuie sa intoarcem noi Terra pe dos, doar ca nu putem trai fara o persoana draga? Nu putem sau nu vrem? Care este adevarul? Dar dumneata de unde sti ca eu nu stiu? Nici macar nu ti-ai dat seama ca eu sunt marea ta iubire clonata? “Sunt Sakura”. Adica nu sunt ea, pentru ca a murit, mai bine zis clona ei. Cat am fost in viata ta nici macar nu te-ai interesat cat de mult am suferit? De ce? Pentru ca tu aveai ochi numai pentru fericirea si proiectele tale. Dar la sentimentele plasticului aluia asa cum il numesti nu te-ai gandit?
-Judacatorii se vor retrage timp de o ora pentru a delibera si a decide dupa criteriile, declaratiile si probele aduse in instanta.
Dupa declaratia pe care am avut-o Sasuke nici macar nu si-a mai intors privirea la mine. Inainte credea ca are un avantaj mare fata de noi, darnu a fost sa fie. Judecatorul va fi uimit cand va vedea ca defapt tot ce am spus era numai adevarul. Oare cum vor reactiona oamenii cand vor auzii tot ce s-a intamplat astazi? Vor veni mai multi de partea noastra sau de partea lor? Ma intreb oare criticii cum apara fiecare situatie.
-Alesha, nici bine nu a avut loc confruntarea ca deja criticii si-au postat parerile pe bloguri sau juralistii care au inceput sedinte in direct. Vrei sa citesti cateva?
-Desigur, pana la urma judecatorii vor decide ce se va intampla nu criticii.

Shintaro: Parerea mea personala este ca intre Alesha si Sasuke a avut loc o cearta de proportii. Sigur acum aceasta vrea sa se razbune.
Manuela: Alesha are dreptate, clonele au si ele un suflet. Am vazut declaratia ei si i-am simtit durerea din sufelt atunci cand vorbea. Noi nu avem nici un drept sa criticam ceea ce a spus pentru ca nu stim defapt cum este sa fim un mare nimic.
Nana: Eu personal sunt de partea lui Sasuke. Si eu am suferit cand iubitul meu a murit si as fi dar orice sa il aduc inapoi.
Nobu: Alesha spune numai si numai adevarul. Cine suntem noi sa ne impotrivim destinului. Pana la urma asa a fost dat cu un scop anume. Oameni buni, viata merge inainte, un pas inainte si doi inapoi, orice ar fi trebuie sa ne cladim un drum in viata.

-Alesha, nu trebuie sa te descurajezi, pana la urma ai cea mai mare dreptate. Si tu sti asta. La fel ca si criticii jurnalistii sunt impartiti pe doua tabere. Cei de partea lui Sasuke si cei de partea ta, desi noi avem mai mule persoane care cred in noi.
-Ayumi, este adevarat. Sunt foarte increzatoare acum ca te-am ascultat. Vorbele tale si cei care sunt alaturi de noi acum, m-au facut sa sper si sa cred. Trebuie sa lupt. Pana la capat, asa i-am promis Hinatei.
-Acum haide, judecatorii s-au intors cu un verdict.
-Liniste in sala. Coform tuturor probelor de care am beneficiat, am decis ca de acum in colo clonarea va deveni o stiinta interzisa.

~~~


Dupa doi ani.

-Alesha, pana la urma oamenii au uitat de clonare si de Sasuke Uchiha.. Dar tu?
-Da nici eu. Inca tin la Sasuke. Si imi amintesc privirea lui plina de ura de la proces. Nu imi vine sa cred ca totul s-a terminat asa.
-Oare este posibil?
-Posibil sa ce?
-Sa nu se fi terminat inca. Totusi viata merge inainte si se vor mai ivi ocazii. Poate, poate vei reusi si tu sa uiti cum au facut si ceilalti.
-Ai dreptate. Ayumi, mergem sa o vizitam pe Nana la spital?
-Desigur.
Nana este o prietena care m-a sustinut in aceea perioada grea. Eu si Ayumi am devenit foarte apropiate de ea. Defapt am devenit prietene foarte bune. Acum si-a rupt piciorul in timp ce se plimba cu rolele si doctorii au spus ca o tin in spital din cauza lipsei de calciu pe care o avea. Mergem si o vizitam zilnic pentru ca nu putem sta departe de ea. Tin mult la Nana, ne spunem secrete si avem grija una de cealalta.
-La ce salon era?
-Cred ca la 204. Ma duc eu inainte, pana gasesti tu niste fructe, in regula?
-Bine. Alesha sa nu ii spui ca mi-am gasit un prieten. Vreau sa ii dau eu vestea ce mare.
-Desigur.
Ma indrept lenesa catre salonul 204, dar nu stiu de ce simt o atmosfera apasatoare. Parca ceva ar fi pe cale sa se schimbe radical. Sau se va intoarce lumea cu susul in jos, vorba vine..Deschid usa incet, in caz ca doarme. Ma duc si dau drumul la jaluzele sa intre lumina, stiu cat de mult ii placea sa vada ce se intampla afara.
Din greseala arunc o privire cu coada ochiului si raman stupefiata. O fiinta cu parul roz, conectata la o mare multime de aparate zacea inconstienta pe patul de spital. Ea era..Eu..Adica Sakura.
-Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Ma trezesc din somn, mai bine zis din cosmar si incerc sa ma dezmeticesc. Incerc sa ma misc din pat dar constat ca sunt prinsa intre multe fire. O masca de oxigen parca ma sufoca. Camera era la fel ca cea din vis. Langa pat statea uimit Sasuke, de parca m-as fi trezit din morti.
-Sakuraa?
-Poftim? Nu sunt Sakura.. Sunt Alesha.
-Despre ce vorbesti? Alesha? Nici macar nu am auzit de numele acesta.
-Se poate sa imi dai o oglinda?
Sasuke imi inmaneaza oglinda si cu o oarecare teama o intorc incet. Imi privesc cristalele verzi ce se oglindesc in ea, parul lung si foarte ciufulit care parca nu isi mai gasea locul. Dar ce s-a intamplat cu latele mele brunete? De cand il aveam atat de lung? Nana, Ayumi? Sasuke aici langa mine, care spune ca nu a auzit de nici un nume Alesha? Am picat oare intr-un univers paralel.
Usa se deschide si isi face loc o bruneta alaturi de Naruto care se tineau de mana. Bruneta nu era nimeni alta decat Hinata.. Dar nu murise? Sau este clona ei? Dar si clona ei a avut un accident. Sau poate a fost clonata din nou. Totul este atat de confuz.
-Sakura, in sfarsit te-ai trezit. O doamne a trecut atat de mult timp de cand nu ti-am mai vazut ochi verzi..
-Dar ce s-a intamplat cu mine?
-Ai avut un accident de masina, si ai fost in coma 1 an de zile, intervine Sasuke.
-Deci nu am murit?
-Nu doamne fereste cum sa mori.
-Daca se poate v-as ruga sa ma lasati sa ma odihnesc.
Sasuke ma saruta scurt pe buze si iese nedumerit cu cei doi. Cat mi-a lipsit acel sarut.
Am avut un accident? Coma? Dar parca murisem si am fost clonata. Despartirea de brunet, apoi procesul. Oare este posibil ca totul sa fi fost un vis?

____________AnimeSign____________
♥Apare in club imbracata sumar pe langa bar cu un suflet calduros♥.E fiara ce'atrage prada cu un zambet inocent, licoarea cea letala cand cauti un sentiment.♥Intai de toate sa ceri un prenuptial e otrava ce 'omoara lent.♥

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Soru 2009 la data de Mier 05 Mai 2010, 21:49

Ajuns si la ficul asta. Desi nu prea mai ador Sasusaku. Ce e scris bine se face o exceptie. Ficul tau este destul de interesant, dar ideea e cam intortochiata. Ce e bine este ca e originala si nu mai e comuna cum am mai citit pana acum. De aia mam si plictisit. Imi place originalitatea si modul cum decurge intr-o poveste. De aia am si inceput sati citesc ficul. Deci este frumos dar mai sunt goluri. Cu toate astea , imi place. Sa pui continuarea.

Soru 2009

Mesaje : 74

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Bobocel. la data de Sam 08 Mai 2010, 18:23

Thanks..! Si acum un capitol scurt.

Viata trece pe langa noi

Sakura:
“Copilaria este un taram magic. Nu stim cand si unde incepe si nu stim csnd si unde se termina. Ne trezim doar ca numai suntem copii, ca am iesit din copilarie, uneori fara sa o fi trait pe deplin... Este varsta la care suntem cel mai aproape de tainele existentei. Ne putem intalni oricand cu balaurul cu sapte capete, cu zgripturoaica cea haina, putem fi vrajitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii mintii si sa credem cu tarie ca am fost acolo cu adevarat... Copilaria este singurul moment al vietii in care traim totul la maxima intensitate. In care plangem si radem în aceeasi zi, in care ne suparam si iertam dupa cateva momente, in care suntem singuri si totodata cu toată lumea.
Apoi, pe masura ce trec anii, pe masura ce ne maturizam, nebunia si exuberanta copilariei dispar. Devenim mai seriosi, zambim mai putin, nu ne mai bucuram de orice nimic care ni se ofera, avem gusturi, pretentii rafinate... Nu mai credem in magie, nu mai credem in Mod Craciun si in sacul sau plin cu jucarii, nu mai credem ca mama si tata sunt cei mai extraordinari părinţi din lumea asta... Nu mai iubim cu detasare si pasiune, nu mai rosim atunci cand gresim, numai chiuim de bucurie atunci cand cineva ne indeplineste o dorinta mult asteptata.”
Daca as fi stiut ca a te maturiza inseamna atat de mult atunci as fi ramas in propria lumea a copilariei. Unde grijile sunt departe, si aripile ocrotitoare ale incocentei ma feresc de orice sulita ce poate provoca o lacrima sa se avature pe obrajii mei. Daca stiam ca visele mele cum ca voi ajunge undeva departe cand voi fi mare, ca voi avea copii si o sa fiu cea mai buna mama din lume, se naruiesc inca dinainte de a incepe as fi lasat totul balta si as fi plecat pe o insula pustie. Imi doresc sa ma aflu din nou in bratele ocrotitoare ale mamei, din care sa nu fi plecat vreodata. Cand eram mica nu ieseam din cuvantul ei pentru ca insemna totul pentru mine. Am crescut si alte lucruri au inceput sa conteze.. Gen “iubirea”. Dar cu ce m-ar ajuta. In loc sa fiu numai un zambet imi plang soarta cu lacrimi amare. Iubirea asta a mea ma conduce in eroare. Sunt din ce in ce mai confuza. Nu am nici cea mai vaga incotro se invarte pamantul asta. Ce s-a intamplat in tot acest timp? A fost un vis? Sau realitate? Mi-as dori ca acum sa fie la fel de simplu. Sa ma rog la ingerul meu pazitor si sa pun capul linistita pe perna ca el va veghea asupra mea si ca fa fi totul ok. Dar este imposibil. Poate ca m’am maturizat prea repede. Si acum regret..
-Sakura, tu m-ai ascultat macar asa putin? Sau am vorbit la pereti? Chiar nu insemn nimic pentru tine?
-Desigur ca insemni ceva pentru mine. Iarta-ma dar nu imi sta capul la orice acum. Daca se poate sa amanam discutia asta.
-Cum vrei tu, dar imbricate mergem acasa.
Ma imbrac alene desi Sasuke insista ca trebuie sa ma grabesc. Nu aveam chef de nimic, preferam sa stau in pat si sa dorm. Dar el insista si insista ca trebuie sa plecam de la spital, doar nu o sa stau o viata intreaga aici. Nici macar nu stiam ce caut acolo?
-Sasuke, cum am ajuns eu aici? Ce s-a intamplat cu mine in tot acest timp? Ce am patit? Ce s-a intamplat cu parintii mei, cu noi doi?
O urma de tacere se citi in ochii brunetului. Mi-am dat seama ca nu prea vroia sa deschid acest subiect, dar trebuia sa imi spuna adevarul pentru ca mi-a jurat ca orice ar fi, intotdeauna imi va spune adevarul. Inca asteptam un raspuns, dar mai bine o las balta, e clar ca nu vrea sa vorbeasca despre asta. Cel putin nu inca.
-Ai avut un accident de masina, ale carui urmari au fost grave. Ai intrat in coma profunda, doctorii isi pierdeau sperantele pe zi ce trece. Nu iti mai dadeau nici macar o sansa dar aici ti-a fost norocul ca te-ai trezit chiar inainte de a te decondecta de la aparate..
-Sa ma deconecteze de la aparate?
-Da, a trebuit sa iua o decizie..
Ma cam durea decizia pe care a luat-o el dar il inteleg pentru ca altceva nu prea avea ce sa faca, atata timp cat doctorii spunea ce spuneam, pana la urma, asta e.
Un oftat lung puse stapanire pe tensiunea dintre noi. Nu stiam ce sa zic, cum sa interactionez cu el. Parca am uitat cum sa ma port in tot acest timp. Am nevoie de timp sa ma acomodez cu tot ce inseamna acesta lume si ciudatul meu vis.
As vrea sa existe acum o portita de scapare, sau macar sa existe cineva (gen ursuletul de plus) caruia as putea sa ii povestesc ce simt, ce gandesc, sa ii spun ca am nevoie de multe sis a am pe cineva care sa ma stranga in brate sa ma simt in siguranta. As avea nevoie de acel ursulet dar cum as putea face rost de el?
-Rozalio, bun venit acasa!
-Multumesc.
Ma dau jos din masina si ma duc in camera mea. A ramas la fel ca atunci cand am plecat, teoretic spunand plecat. Acelasi parfum imbietor care imi inunda narile in fiecare dimineata cand ma trezeaz. O cana de cafea satea inca nemiscata dupa atata timp de pe noptiera de langa partea mea de pat. Draperiile nu erau trase, lumina facandu-si loc prin parti. Asternuturile erau proaspat puse dupa cum aratau. Hainele erau neschimbate. In aceeasi oridine in care le aveam deobicei. Nimic in plus nimic in minus. Oare chiar am visat?
Ma schimb intr-o pajama luata la nimereala din sertar si ma trantesc in pat fara a mai manca.
Sper ca brunetul sa nu se supere pe atitudinea mea mai nepasatoare. Dar chiar trebuie sa aflu ce se intampla cu mine si nu imi sta mintea la altceva acum. Ma ingrijoreaza faptul ca ar putea crede ca nu mai tin la el.. Bine ar fi sa nu fie asa.

____________AnimeSign____________
♥Apare in club imbracata sumar pe langa bar cu un suflet calduros♥.E fiara ce'atrage prada cu un zambet inocent, licoarea cea letala cand cauti un sentiment.♥Intai de toate sa ceri un prenuptial e otrava ce 'omoara lent.♥

Bobocel.

Mesaje : 493

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Dum 09 Mai 2010, 19:30

Hey din nou pe la capitolul tau. Mai capitolul asta este cam scurt. Cel mai mult imi place partea de inceput, pe care am resimtito cu adevarat: faptul ca suntem copii la un moment dat iar copilaria trece prea repede. Ai scris profund inceputul si chiar ma impresionat. Hmm.. Estetica din capitolul asta este cam lasata in vant nu te supara pe mine, dar trebuie sati spun.
Dialogul este bun si cotidian si descrierea este buna . Totusi vreau ca si in celalalte capitole suspans si un pic de actiunea. Sper ca asta sa se intample in next.

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Abigail. la data de Lun 28 Iun 2010, 18:24

Helău.
Păi, încep prin a-ţi spune că şi pe zup urmăream ficul tău, dar apoi nu ai mai postat. O_O. Era să te mănânc şi nu alta.
Aşa, să revin. Am recitit tot, din nou, şi mi-a plăcut. Doamne câtă imaginaţie poţi să ai. Totul a fost doar un vis...
Îmi place că ai descriere şi acţiunea nu e grăbită. Dialogul nu e sec deloc.
Aştept nextul, să văd ce se mai întâmplă.
Chuu' Kiss

Abigail.

Mesaje : 63

Sus In jos

Re: Original vs Copie. Realitate,SF sau previziuni?

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 14:15


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum