Anime Sign
BUn venit pe Anime Sign!!

Destin neclar (fic Naruto)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Cum vi-se pare ficul?

40% 40% 
[ 4 ]
40% 40% 
[ 4 ]
20% 20% 
[ 2 ]
 
Total voturi : 10

Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de Yukirin la data de Mier 19 Mai 2010, 22:56

Salutare.Am hotarit si eu sa postez un fic care sper sa se aproprie de realitatea animeului, chiar daca personajele protagoniste nu au avut contacte intre ele .In orce caz, lectura placuta, sper sa va placa
Disclaimer : Nu deţin nici un personaj (în afară de cele create de mine)
ce aparţin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/ manga-ul Naruto şi nu
fac profit de pe urma acestor personaje/ întâmplări

Capitolul 1-Santajul (Partea 1)
....Statea in ploae fara sa faca nimic. Picaturile reci cadeau nestingherite mingiindu-i corpul. Parea ca sta ca o nebuna, nu avea nici umbrela, nici bereta, nu era inbracata decit cu o rochie mov subtire si larga ce era strinsa doar pina la piept astepind parca sa aiba parte de o saptamina de temperatura si medicamente, insa adevarul era cu totul altul. Statea in ploae pentru a savura mingierile ploii ce erau atit de reci si in acelas timp de dragostoase, mingierile de care ea nu a avut parte, sau poate nu ar fi dorit sa le fi avut?
''De ce? De ce eu? Cu ce am gresit sa am parte de asa ceva? Sau poate....ca da...am gresit. Dar el nu merita sa sufere din cauza aceasta, orice copil are nevoe de familie si sa fie inconjurat cu iubire, iar fatul meu indeosebi. El si Hanabi sunt lumina vietii mele, persoanele pe care le iubesc cel mai mult si fiintele care au facut ca viata mea sa capete din nou valoare as putea spune chiar mai mare decit era inainte, iar eu le voi oferi tot ce este mai bun si ma voi lupta cu destinul ce parea ca i-si bate joc de mine, demonstrindu-i ca ma pot descurca si de una singura, fara ajutorul tatalui copilului care probabil a-si uitat de existenta mea''
Brusc gindurile Hinatei fura intrerupte de strigatul plin de furie al surorii sale:
-Ce faci afara pe o vreme ca asta? Ai inebunit? Stiu ca ai toane de femee insarcinata ,dar asta nu explica motivul pentru care iti risti sanatatea ta si a copilului! Treci imediat in casa!
Hinata se supuse, nu dorea sa i-si supere sora si mai mult, decit era. Incerca sa nu fie o povara pentru pentru sora ei mai mica ,care intr-un timp foarte scurt i-si desemnase rolul de sora mai mare, dar purtarea ciudata de care era capabila Hinata sa o manifeste era inevitabila, si cel mai rau era ca nici ea nu stia cum sa si-o explice.
-Si ce ai facut singurica toata ziua? Intreba Hanabi cu o voce mai calma.
-E gresit modul cum te exprimi, nu am fost singura, am fost cu copilul. Ii raspunse Hinata mingiindu-si burta.
-O da....copilul....poate imi poavestesti astazi cum s-a intimplat ca ai ramas insarcinata, si inca de la cine!!! Tu,ingerul clanului Hyuga.
-Crede-ma felul cum s-a intimplat ca ca am ramas insarcinata e atit de incredibil, incit nu-mi vine sa cred ca asa ceva s-a intimplat cu mine, mereu mi-am imaginat ca in aceasta situatie ar putea fi Sakura sau chiar Ino....la urma urmei, ele erau indragostite de el, nu eu. Hinata ofta adinc si incepu a povesti.....
Era inceput de toamna dupa lunile calendarului, dar afara soarele inca continua sa straluciasca cu aceiasi splendoare si putere ca la inceput de primavara. Satenii mergeau fericiti la culesul roadelor zimbind unor altora si permitind ca razele soarelui sa le patrunda in inimi si sa le topeasca toate grijile si supararile. Singura care nu era fericita, eram eu. Acele zile erau, zilele in care ma certam cu tata din cauza faptului ca el socotea ca a venit timpul sa ma marit si sa imi intemiez o familie si imi alesese ca sot pe Neji pentru a pastra averea familiei si puterea kekeghenkai Biakuganul. Era culmea grozaviilor! Sa ma marit cu Neji?! Dar asta era imposibil, suntem verisori drepti! Incercam sa il conving pe tata, dar el raminea la fel de rece ca o stana de piatra. Vazind nesupunerea mea fata de dorintele sale, el imi spuse ca nunta va avea loc in a doua luna de toamna si eu nu pot sa fac nimic pentru a schimba acest lucru. Suparata, am fugit in camera si am inceput a plinge cu amaraciune, iar unul din motive era ca nimeni nu ma sustinea, chair daca Neji o iubea pe Ten-Ten, nu a aratat nici un fel de revolta cind tata i-a zic ca voi devini sotia lui. Si tot plingind am adormit pe nesimtite, m-am trezit cind in locul soarelui, si luna, asemenea unei candele, raspindea lumina sa argintie peste mantia intunecata a noptii. Nu pot sa explic de ce, dar privind-o mi-am adus aminte cum cind eram mica dansind la cascade, m-a vazut Naruto ce parea total vrajit de ceia ce vazuse. De atunci, mi-am creeat un fel de superstite, daca o pot nuumi asa. Mi-am zic ca baiatul cu care ma voi intilni dupa ce voi dansa pe ape, acela o sa imi fie alesul. Amintindu-mi aceasta, am plecat zimbind cu o urma de speranta, ca poate ma voi intilni cu Naruto si ma voi putea aruca in bratele lui unde voi fi in siguranta de toate rautatile celor din jur, din pacate socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la tirg si soarta a avut grija sa i-mi pregateasca altceva, sau mai bine zis pe altcineva....

Imi cer scuze ca a fost asa scurt dar scoala iti omoara timpul Scrieti-mi parerile voastre, fie ele bune sau rele, caci cu ajutorul lor ma voi perfectiona ca autor


Ultima editare efectuata de catre Yukirin in Dum 23 Mai 2010, 19:06, editata de 1 ori

Yukirin

Mesaje : 17

Sus In jos

Re: Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Joi 20 Mai 2010, 21:44

Ehem prima.
Este cam scurt capitolul ^_^"
Titlul este atractiv si realist. Povestea este in sine este draguta, dar sa stii ca esti mai mare ca mine si ar trebui sa stii un oic mai mult. :">
''Statea in ploae pentru a savura mingierile ploii '' Ai repetat ploii de doua ori si mangaierile, iar ''ploae'' se scrie PLOAIE.
Asta a fost in principal ce ma deranjat. Nu sunt prea multe de comentat. Descrierea este draguta desi mai trebuie un pic lucrata. Dialogul nu este sec si actiunea este destul de lenta pentru inceput.
Pai succes la next si sper sa nu te deranjeze commul meu. Pa Love Kiss

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de Yukirin la data de Vin 21 Mai 2010, 18:24

Arigato pentru comentariu Denissu-chan si sa stii ca nu m-a derajat deloc . Doar imi pare rau pentru acele 2 greseli de gradinita pe care din pacate le-am facut, dar voi fi mai atenta data viitoare

Capitolul 1-Santajul (Partea a 2-a)
Hanabi o privi mirata pe Hinata. Mirarea ii survenea din faptul ca nu credea ca ce ii spune ii captase atit de mult atentia si interesul, a vrut sa o asculte pe sora sa din politete si ca sa o faca sa mai zimbeasca un pic, acum insa , era vorba de pura curiozitate:
-Hai, continua! Spuse Hanabi cu o voce in care i-se citea nerabdarea. In mintea ei, mereu si-a imaginat ca Hinata v-a fi cu Naruto, si ca urmare el urma sa fie tatal copilului si misterul aparitiei fatului va fi usor de deslusit. Acum ca se inselase, i-si concentra auzul pe tot ce urma sa zica sora sa:
-Mergeam prin padurea ce era in apropierea cascadei de una singura, in toiul noptii. Era o liniste apasatoare, numai citeva bufnite scoteau din cind in cind sunetele lor ciudate, ce rasunau ca un ecou in mijlocul padurii si ochii lor stralucitori ma priveau insistent, parca dorind sa ma avertizeze in legatura cu decizia de a merge la cascade. In mod normal mi-ar fi fost frica sa imi mai continui calatoria intr-o astfel de atmosfera si m-as fi intors inapoi, dar in acea noapte, luna parea sa straluciasca mai tare si mai puternic ca oricind luminindu-mi drumul si inconurindu-ma cu multa caldura si siguranta risipind toata teama si neincrederea cu care de la inceput ma pornisem. Fara sa imi dau seama am ajuns la destinate si vazind cascada invaluita de stralucirea magica a lunii, m-am descaltat, nerabdatoare sa intru in marea de argint si sa ma contopesc cu cascada devenind o parte din ea, cum ea a devenit o parte din mine cu mult timp in urma. Cind eram pe cale sa pun piciorul in apa, privirea mi-a fost atrasa de o licarire verde. Era ciudat, nu mai vazusem asa ceva pina atunci.
Auzind aceasta, Hanabi a inceput sa rida cu pofta:
-Vai Hinata, n-ai mai vazut licurici pina atunci? Intreba fata printre risate.
-Am vazut licurici, dar ce era acolo, nu erau aceste fiinte luminescente, erau niste picturi ale unor serpi pe minerul unei sabie-katana in a care-i lame luna isi putea vedea chipul. Din curiozitate, am pus mina pe sabie pentru ai cerceta mai bine desenul. Atunci acei serpi fosforescenti au prins viata si au inceput sa se miste de la minerul sabiei, spre mina mea. Speriata, am aruncat sabia si serpii au disparut de pe mina si s-au intors inapoi pe minerul sabiei, devenind aceiasi pictura fara viata si totusi atit de reala....
Inconstient, m-am indepartat cu citiva pasi de sabie, nedorind sa repet experienta de care am avut parte cu citeva secunde in urma si atunci am dat cu ochii de o camasa. Era prafuita, iar materialul alb din care era cusuta, imbibata cu singe si culmea, era inca calda! Semn ca propritarul nu o dezbracase demult si, din pacate, am realizat ca nici departe de lucrurile sale nu era atunci cind de nicaeri, am simtit taisul sabiei periculos de aproape de gitul meu si respiratia celui ce o tinea atit de apropiata si acentuata :
-Tu nu ai auzit vre-o data de zicala'' Curiozitatea a ucis pisica''?
Auzindu-i vocea am inghetat. Nu am putut misca nici un deget, atit de legata de pamint ma simteam in acest moment. Am vrut sa-i raspund, dar n-am reusit degit sa ingit in sec. Cred ca as fi fost moarta pina acum daca mina nu incepea sa ii tremure si nu scapa sabia. Relizind ca sunt libera imi activasem Biakuganul, gata sa ma intorc si sa-i lovesc punctele-chakra, deci m-am intors, dar inainte sa reusesc sa-l lovesc, el se clatina si cazu in bratele mele. Prizindu-l, am cazut in genunchi caci era greu, dar totusi am reusit sa-i pun capul pe genunchii mei ca sa-i pot vedea mai bine fata. Cind ma uit, pe cine crezi ca vad? Era chiar Sasuke Uchiha! Ma asteptam sa vad pe oricine, chiar sa fie si un necunoscut, dar nu pe el, nu in starea care se afla.....
Nu-l stiam personal, dar ii stiam tragedia familiei lui si mereu am simtit compasiune pentru el, dar nu-l placeam cum o faceau aproape toate fetele din sat de virsta mea si nici nu am avut vre-o data interesul sa-i vorbesc, poate doar sa imi exprim parerile de rau cu privire la tragegedia clanului sau, dar asta era prea putin si stiam ca el va trece pe linga mine si nu v-a asculta nimic din ce ii spun, cum face cu toate fetele, la urma urmei cu ce eram eu mai deosebita?
Acea compasiune a renascut in inima mea si am hotarit sa-l iau acasa si sa-i acord ingrijirile medicale necesare, crezindu-l inofensiv. L-am ridicat folosindu-mi chakra, si i-am pus mina stinga in jurul gitului meu si eu mi-am incolacit bratul in jurul taliei si am inceput sa sar de pe copac pe altul, grabindu-ma sa ajung acasa pina nu pierdea prea mult singe din cauza ranilor multiple si adinci pe care le avea. Cind am ajuns acasa, l-am intins pe pat si am inceput sa ii sterg singele cu un prosop umed dupa care sa il ung cu un unguent special ce era preparat pentru a opri si a grabi cuagularea singelui. Imi amintesc ca atunci cind am ajuns sa-i ung pieptul, am ezitat putin, admirind-i musculatura. Nu mai credeam ca voi admira cu atit de multa placere alt corp de baiat inafara de cel a lui Naruto.
Fiindu-mi frica sa nu-l trezesc, deabea daca il atingeam. Dupa ce am terminat sa-i sterg ranile, am plecat in camera alaturata, sa-i aduc o noua camasa alba ce era pe cale sa fie brodata cu simbolul clanului Hyuga. Din fericire pentru mine in dulap erau destule camasi ce trebuiau sa fie trecute pe mina cusitoresei, asa ca nu i-se observa lipsa. Cind m-am intors, el era treaz deja si privea dezorientat in jur:
-Uite, o camasa noua, imbrac-o. Il indemn eu intinzindu-i camasa si zimbindu-i usor. El o lua si o imbraca, dupa care imi zise:
-Nu stiai ca nu ar trebui sa primesti straini in casa, mai ales la aceasta ora tirzie, domnisoara Hyuga? Ma intreba privindu-ma intens. Stiam ca are dreptate, dar ce eram sa fac? Nu-l puteam lasa acolo, mai curind inima nu m-a lasat sa fac acest lucru, dupa sperietura grozava de care am avut parte din cauza lui, ar fi meritat. Totusi eram surprinsa ca ma cunostea:
-De unde ma cunosti? Si unde ai capatat asemenea rani grave?
-Ce fata prostuta esti, stiu tot ce se poate despre orce clan ale acestui sat amarit, iar despre clanul vostru indeosebi, si fara alte intrebari s-a innteles?
Nu i-am mai zis nimic, totusi in mintea mea aparu intrebarea: De ce uraseste el satul nostru?, e pina la urma si locul sau de bastina. Observind ca sunt prea ingindurata adauga:
-Am nevoe sa imi aduci toate hartile cu centrele strategice ale Konohai.
-De ce? De ce ai nevoe de mine? Il intreb eu surprinsa.
-Ce ti-am spus eu mai inainte , imi raspunde incrintindu-se.
-Sa nu mai pun intrebari....
-Bine. Ma voi intoarce peste doua saptamini si le voi lua de la tine.
Ce? n-am sa o fac, alea sun harti pentru aparare sau atac in caz de razboi, pe mini gresite satul ar fi intr-un pericol eminent, dar.....daca nu-i aduc mi-ar putea omori familia si nici asta nu imi permit.
-Bine, o voi face doar sa nu imi atingi familia. Ii zic cu ezitare.
-Sa vedem cum iti ve-i face treaba. Zimbi viclean si rautacios. Sa indraznesti sa nu vii la cascade peste doua saptamini, ca voi veni dupa tine, te voi rapi si te voi duce acolo unde nimeni nu o sa te poata gasi. Zicind aceasta sari peste geam si se facu nevazut in intunericul noptii.

Yukirin

Mesaje : 17

Sus In jos

Re: Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Sam 22 Mai 2010, 12:23

Hey mai trec pe aici. happy
Capitolul este ceva de el. Tias recomanda ca atunci cand mai scrii titlul sa mai lasi si tu un rand sau doua intre ele Laughing.
Sa vedem actiunea este buna si nu fugarita de gaste Laughing. Dialogul este bun si el si nu este sec. Greseli de tastare am vazut ca nu sunt . Deci e bine.
Descrierea la tine este cam generala in capitolul asta. Mai axeazate si pe sentimente sa descrii reactiile personajelor. In rest totul este okz. Ast nextul si sper sa nu te deranjeze commul meu. Love

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de Yukirin la data de Dum 23 Mai 2010, 15:04

Capitolul 2-Meditatie


Am ramas ceva timp privind in urma lui. Cind m-am asigurat ca e deajuns
de departe de casa, mi-am activat byakuganul sa pot vedea in ce
directie pleaca. Spre dezamagirea mea el s-a oprit curind la intrarea in
padure intilnindu-se cu alte trei persoane. Deja devenea plictisitor,
caci nu se miscau din loc, probabil vorbeau. In acel moment mi-as fi
dorit sa am auzul la fel de ascutit precum imi sunt ochii caci, cu
siguranta una din temele de discutie eram ''Eu''. Nu am mai stat mult
timp sa-i privesc caci pleoapele imi deveneau din ce in ce mai grele si
am fost nevoita sa plec la culcare. Fusese o zi foarte stresanta si un
somn lung si linistit era medicamentul potrivit pentru a ma recupera
atit, cit sa fac fata antrenamentului special cu Neji ce urma sa se
desfasoare a doua zi.
Dar ce crezi, ca am putut dormi? Ochii imi erau inchisi, dar gindurile
sumbre despre ce urmeaza sa se intimple daca Sasuke pune mina pe acele
harti sau nu, imi alungase tot somnul.
Cine ma pus sa-l ajut? Ca in final tot eu am avut de suferit, puteam
sa-l las acolo, sa moara caci oricum nu avea motive reale sa traiasca.
Era un demon, insetat de singe si distrugere....pe care eu l-am ajutat.
Asta a fost o greseala, care a adus dupa ea un lant de multe altele, pe
care din pacate le voi face. Dar pina atunci sa iti povestesc ce s-a
intimplat mai departe:
Soarele spinteca cu razele sale cerul cand eu am renuntat la incercarea
mea de a adormi. Am iesit afara sa iau putin aier proaspat. Mergeam
incet spre terenul de antrenament, pierzindu-mi echilibru uneori si
cazind din cauza oboselei. Dar ma ridicam si continuam sa merg, nu
doream sa pierd antrenamentul special, era o sansa pentru mine de a
capata mai multa putere si experienta, nu trebuia sa o ratez!. Cind am
ajuns acolo, nici urma de Neji. Nu dupa mult timp , un servitor m-a
anuntat ca Neji trebuia sa plece urgent intr-o misiune si nu va putea sa
ma antreneze, decit cind se va intoarce. I-am multumit cu un zimbet
fortat ca ma informase si l-am lasat sa plece. Aveam nevoe sa fiu
singura pentru a-mi satisface nevoia de a plange, fara sa fiu intimidata
de nimeni. Asa de nefericita si neinplinita ma simteam atunci, ca mi-a
trecut prin minte ideia de a ma sinucide, dar eram prea lasa sa fac asa
ceva si foarte curind am renuntat la acest gind.
Dupa ce m-am mai linistit, am continuat sa fac o plimbare sperind ca
voi obosi indeajuns de mult cit sa pot dormi. Se pare ca functionase,
dar nu eram culcata pe un pat, ci pe o banca din parcul satului. Nu cred
ca realizasem ca adormisem pina ce nu auzisem o voce care ma indemna sa
ma trezesc:
-Hinata, trezeste-te, o sa racesti daca mai stai mult fara o
imbracaminte mai groasa pe tine.
-Mmmm, ce? Intreb eu buimaca dupa somn.
Dupa un minut, fac efortul imens de a-mi deschide ochii. O vad pe Sakura
ce imi intinse mina ei pentru a ajuta sa ma ridic.
-Multumesc pentru ajutor Sakura, ce faci aici?
-Asta e locul meu favorit pentru a medita, am multe amintirii aici.
In timp ce imi raspundea, am observat ca buzele ei subtiri au inceput sa
tremure si ochii ei de culoarea smaraldului au inceput sa fie inundati
de lacrimi.
-De ce plingi? Doar aceste amintiri sunt frumoase, nu? O intreb
stergindu-i lacrimile.
-Aici....spuse fata printre lacrimi....ma lasat Sasuke inconstienta cind
a plecat din sat pentru antrenamentul cu sarpele de Orochimaru. Astazi
s-au inplinit cinci ani de atunci si el nu s-a mai intors si probabil nu
se va mai intoarce niciodata.
.....Sakura....nici nu stii cit te inseli ma gindeam sa ii zic, dar am
renuntat. Nu era nici locul, momentul sau persoana potrivita care sa
stie ca Sasuke a fost in sat ieri noapte. Mi-ar fi pus misiunea in
pericol si s-ar simti si mai rau aflind despre adevaratul scop al
vizitei lui.
Ochii ei exprimau tristete si dezamagire. Se uita la mine rugator sa ii
dau o veste buna, sau sa ii zic cuvinte de incurajare, dar ce veste sa-i
zic? Ce cuvinte sa aleg pentru a o incuraja?
Am inceput sa invat sa fiu rece, nepasatoare la nevoile celor din jur,
pina la urma asta inseamna sa fii un adevarat shinobi.....Mila,
bunatatea, naivitatea, blandetea, aceste calitati ce faceau parte din
mine, din caracterul meu stupid m-au tras in jos. Probabil aceste
calitati l-au indemnat pe Sasuke sa ma folosesca ca pe o jucarie pentru a
obtine ce isi doreste. Dar cum am mai zis inca invatam si nu puteam sa o
las pe Sakura de izbeliste asa ca in cele din urma am zis:
-Tu meriti un baiat care sa te iubeasca si sa te pretuiasca. Nu mai
suferi din pricina lui, nu are rost. Pe lume sunt multi care ar plati o
avere sa aiba parte de afectiunea unei fete asemeni tie.
-Multumesc Hinata, esti o adevarata prietena. Poate ai dreptate......dar
eu inca mai sper ca se va intoarce intr-o buna zi. Naruto mi-a promis
ca il va intoarce inapoi orice ar fi. Spuse rozalia zimbind usor.
Asta e, Naruto! Cum de nu m-am gindit la el pina atunci?! Era singura
persoana care ma putea ajuta sa-l gasesc pe Sasuke si sa-l conving sa nu
faca o asemenea nebunie, cea de a distruge satul.
Il cautasem peste tot, dar nici urma de blond. Intrebam satenii, dar se
pare ca nici ei nu-l vazusera. Incepeam sa imi pierd speranta si vintul
rece incepea sa sufle din ce in ce mai puternic maturind toate frunzele
moarte de pe sosea si fortindu-ma sa plec acasa dupa o jacheta. Asta si
am facut, dar nu inainte de a merge in ultimul loc unde speram ca il pot
gasi-biroul doamnei Tsunade.
Am intrat in cladire. In sfirsit un loc unde sa ma pot adaposti de frig.
Pe holuri era liniste, nu se auzeau decit pasii mei si pendulul
ciasornicului ce era asezat in mijlocul coridorului, parea ciudat, sau
poate ca nu. Era ora optisprezece si probabil toti terminasera lucru
programat in acea zi si plecasera acasa. Eu insa speram sa o gasesc pe
doamna Tsunade.
In cele din urma, am ajuns linga usa biroului ei, dar am ezitat sa intru
caci se pare ca ea purta o discutie importanta cu Shizune. Vocile lor
se auzeau atit de clar in acea liniste, incit auziai totul la fel de
bine ca si cind ai fi fost prezenta acolo in cabinet:
-Shizune.....ce iti voi spune acum, sa nu ajunga mai departe de acesti
patru pereti, e clar?
-Da doamna....raspunse tinara nedumerita. Despre ce e vorba?
-Ma tem ca satul nostru e in pericol. E necesar sa ne pregatim pentru un
razboi ce din pacate nu e departe de a incepe. Dupa o pauza femeia
continua:
-Am auzit din surse neoficiale ca prin zona a fost vazut Sasuke si
echipa lui. Exista o foarte mare posibilitate ca el sa vrea sa fure
hartile cu punctele strategice ale Konohai si cu ajutorul lor sa faca
fata fara probleme atacurilor noastre. Deasemenea va fi nevoe sa fim
vigilenti. Nu e prost sa vina el si sa fure, probabil va trimite pe
cineva sa faca aceasta treaba murdara in locul lui....mai exact un
spion.....
Auzind acestea un fior rece mi-a trecut prin sira spinarii. Oare sa fi
fost eu atit de neatenta incit sa las pe cineva sa ma vada cind l-am
adus pe Sasuke acasa? Doamne...daca asta intradevar s-a intimplat totul
va fi pierdut....absolut totul....


Ultima editare efectuata de catre Yukirin in Dum 23 Mai 2010, 19:18, editata de 1 ori

Yukirin

Mesaje : 17

Sus In jos

Re: Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de Yukirin la data de Dum 27 Iun 2010, 22:53

Salutare In sfarsit muzele au avut mila si au trecut si pe la mine daruindu-mi idei noi pentru acest fic. Sper sa va placa.

Capitolul 3-O calatorie in trecut.

Gandindu-ma ca exista posibilitatea ca planul meu de a tine secret vizita lui Sasuke in sat si mai ales misiunea mea de a fura acele harti de care el avea nevoe in caz ca ma hotarasc sa o fac ar putea fi compromis, nici nu mi-am dat seama cand am deschis usa cabinetului. Deabea cand Tsunade surprinsa de vizita mea ma intreba motivul pentru care am venit, atunci am revenit cu picioarele pe pamant:
-Ma scuzati...ma intrebam daca nu stiti din intamplare unde e Naruto? Am intrebat eu balbaindu-ma.
-Naruto e plecat intr-o misiune in ''Satul ascuns in ceata''. Se va intoarce peste trei saptamani. Imi raspunse Shizune zambind.
''Trei saptamini?!?! Dar Sasuke se va intoarce in mai putin de doua! Cum ii fac fata cand vine fara Naruto?!'' Ma gandeam in acel moment. Brusc sirul intrebarilor retorice din capul meu se intrerupsera de vocea serioase a doamnei Hokaghe:
-Hinata, am nevoie sa duci aceasta scrisoare tatalui tau. Scrisoarea contine o informatie secreta. Am increderea totala ca nu o vei pierde sau deschide.
Ochii ei caprui priveau adanc in ochii mei. Simteam ca ea vede dincolo de culoarea alburie ce ii caracterizeaza...aveam sentimentul ca imi citeste si cele mai ascunse ganduri...Un fior de gheata imi trecuse prin tot corpul si nu mult dupa aceia nu am simtit altceva decat decat durerea in urma coleziunei capului meu cu pardoseala cabinetului.

***
O lumina alba si stralucitoare a inceput sa ma inconjoare si sa ma invalue cu atata caldura, ca avusem senzatia ca murisem si ajunsem in rai sau cel putin la poarta acesteia. Acel sentiment disparuse dupa ce din senin aparu un punct mic negru ce inainta cu viteza spre mine marindu-se si inghitind toata lumina care ma inconjurase. Si uite cum intr-o clipita din asa zisul ''rai'' ajunsem in iad.
Tipete si plansete de copii umpleau vazduhul cenusiu al cereului. Ploaie de kunaiuri, surikenuri si bombe se indreptau spre un monstru ce avea forma de vulpe cu noua cozi, dar nici una din aceste arme nu pareau sa raneasca acea creatura caci se proteja folosindu-si cozile drept scut si apoi cu ceai ochi rosii vana cei mai slabi shinobi sau mame cu copii pentru ca sa isi scalde ghearele in sangele lor nevinovat, Era o imagine ingrozitoare. Straniu a fost discutia a doi shinobi care s-au oprit direct in fata mea:
-Nu cred ca avem vre-o sansa sa invingem acel demon Madara-sama.
-Nu te descura atat de repede! Nu uita cine esti! Nu uita din ce clan faci parte Fugaku! Dupa ce acest demon va fi invins, noi o sa gasim o cale sa-l controlam si clanul Uchiha isi va capata locul pe care il merita in societate, adica acel de lider al tuturor taramurilor-ninja.
-Poate fi asta posibil?
-Desigur....si un zambet diabolic ii aparu pe fata.
Imediat dupa asta, lumina alba ce era prezenta de la inceput a revenit din nou si orbindu-ma m-a fortat sa ma trezesc din acest vis sau mai curand cosmar.
***
Deschisem ochii fortat. In ciuda faptului ca vedeam prin ceata, vocea tremuranda a Sakurei o auzeam foarte clar.
-Shizune!!!! Hinata s-a trezit!!! Tipa aceasta incantata.
-Hinata, cum te simti? Ma intreba Shizune aparent ingrijorata.
-Sunt confuza...unde sunt?
-Esti la spital, se pare ca lipsa de oxigen te-a facut sa lesini, dar in curand vei fi externata si vei putea duce scrisoarea tatalui tau.
Am zambint fortat. Stiam prea bine ca lesinul s-a datorat in mare parte mustrarii mele de constiinta si nu lipsei de oxigen. De atunci, mi-am dat seama ca furtul hartilor nu era solutia potrivita, dar din cauza visului ce il avusem eram prea confuza ca sa pot gasi varianta corecta.

Hanabi privea ingandurata stolul de corbi ce zburau nederanjati de ploaie, cand un corb devie directia zborului sau spre geamul de la casuta in care se aflau fetele si aterizand pe pervaz ciocani cu ciocul sau ascuti la geam. Vazandu-l Hanabi ingheta.
-O nu...a venit... spuse aceasta cu o voce tremuranda.
-Cine sa vina? Hanabi ce s-a intamplat? Intreba Hinata ingrijorata.
Fata insa nu ii raspunse,ci repede ca fulgerul isi lua paltonul si o zbughi afara. Hinata o urma, dar cand sa iasa din casa fatul din pantecele ei incepu sa se agite si bruneta de durere nu mai putu face alti pasi. Cu durerea ce i-o provocoase fatul, ei nu ramase decat sa priveasca disperata cum sora sa, se indeparta din ce in ce mai mult luand forma unui mic punct negru care pentru ea era cu neputinta sa-l ajunga....

Si asta capitolul 3. Scrieti parerile voastre despre el indiferent care ar fi ele . Sper, in ciuda faptului ca capitolul a fost unul scurt, a fost destul de bun pentru a va trezi curiozitatea

Yukirin

Mesaje : 17

Sus In jos

Re: Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de Insane Tenshi la data de Lun 28 Iun 2010, 16:42

Bun am sosit prima.
Te descurci mai bine Yukirin-chan . Descrierea ai ceva mai multa in acest capitol, dar mai multicica nar strica sa stii. Oricum este bine ca mergi spre progres. Dialogul ma multumeste si nu e sec. Bravo. Ai cateva greseli, dar nu le iau in seama. Imi place ca si actiunea nu e fugarita de gaste chiar daca capitolul este mai scurt. Asa povestea mi sa parut atractiva, deci lam citit cu drag. Astept cu nerabdare nextul Love Kiss

Insane Tenshi

Mesaje : 1203

Sus In jos

Re: Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de $onny la data de Mar 13 Iul 2010, 20:09

ceao!!!ma-m gandit sa trec si eu pe aici si vreau sa iti spun ca chiar imi place fic-ul tau si dialogul nu este sec,actiunea este palpitanta,descrierea mi sa parut foarte frumoasa.......ai avut si cateva greseli de tastare dar oricine le face.......
captolul trei a fost cam scurt dar presupun ca next-ul va fi mai lung+_+
astept cu nerabdare next-ul si sper sa fie la fel de palpitant ca si pana acum....
Bye....

$onny

Mesaje : 495

Sus In jos

Re: Destin neclar (fic Naruto)

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 07:01


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum