Anime Sign
BUn venit pe Anime Sign!!

Ingerul intunericului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Ingerul intunericului

Mesaj Scris de ***Sayu*** la data de Sam 25 Feb 2012, 21:32

Bun, bun! Am venit si eu cu un fic care sper sa va placa!

Prolog

Libertatea mea... nu am avut-o niciodata. Viata este plina de cruzime si ura, persoanele tinute in puf roz nu stiu ce inseamna durerea. Asa am fost si eu odata, dar m-am schimbat cu trecerea timpului. Oamenii sunt fiinte egoiste, carora nu le pasa de ceilalti. Unii viseaza la pace, cand nu stiu nici macar ce inseamna acest cuvant. In sfarsit am aflat cine sunt eu cu adevarat si care este rostul meu in lumea asta. Daca ei nu stiu ce este pacea, am sa le arat eu! Pur si simplu m-am saturat sa vad cum persoanele sunt atat de lipsite de griji, dar totusi isi doresc pacea! Daca vor pacea, atunci ar trebui sa munceasca.
Viata ninja mereu a fost grea, din acest motiv pacea se obtine dupa foarte mult efort. As dori sa scap de griji, sa fiu o pasare care zboara deasupra muntilor si nu este deranjata de nimeni si nimic. Dar totusi... lumea asta trebuie salvata! Toate creaturile, cele nestiute si stiute de oameni trebuie salvate! Altfel ura, dorinta de razbunare, invidia si durerea ii va acapara pe toti...

Capitolul 1
"Totul s-a schimbat odata cu trecerea timpului"

Luna straluceste parca mai puternic decat acum alte dati. Parul meu rozaliu, lung pana la talia de viespe zboara in bataia vantului. A trecut mult timp, 6 ani de atunci. Ochii mei verzi, asemanator rubinelor privesc cu nostalgie placuta pe care scrie "Konoha". A trecut atat de mult timp, am emotii. Este atat de ciudat, parca nu-mi mai pasa de persoanele de aici. M-am instrainat.... sunt alta persoana acum. Vrajitoarea din mine a iesit la iveala, dorind cu multa ardoare ca in lumea asta sa fie pace. Frunzele verzi zboara in bataia vantului, parca indemnandu-ma sa pasesc in sat. Totusi sunt in stare? Ma doare sa le ascund adevarul despre mine, dar nu am de ales. Totul s-a schimbat odata cu trecerea timpului, nimic nu a mai ramas la fel. Era de asteptat, toti ma credeau moarta, lucru ce mi-a dovedit ca nu am avut niciodata prieteni. Pana si iubirea pentru Sasuke s-a transformat in ura. Dar aceasta ura nu m-a inghitit, din acest motiv, l-am si uitat. Oare cand o sa-mi gasesc perechea? Greu de aflat, intrebari nefolositoare cu raspunsuri foarte valoroase.
Incep sa pasesc pe pamantul rece, observand cum pielea mea incepe sa fie acoperita de picaturi mari de apa. Fac un semn cu mana si in fata mea apare o umbrela verde. O i-au cu delicatete si o deschid, apoi imi reiau gandurile inaintadn prin sat. Cum am ajuns sa fiu asa? Nici eu nu stiu, dar m-a afectat foarte mult faptul ca prietenilor mei nu le-a pasat de mine. Nici macar lui Naruto. Totul s-a stins odata cu trecerea timpului, eu realizand ca nu o sa am niciodata ce imi doresc: Iubire... Sa fiu iubita si sa iubesc. Desi imi doresc foarte mult sa aflu din nou ce inseamna iubirea, parca nu mai am forta necesara sa patesc din nou ce s-a intamplat acum mult timp.
Fara sa-mi dau seama ajung in fata usii din lemn masiv, apasand usor pe clanta rece si deschizand-o. Sunt intampinata de intunericul ce predomina in camera, dupa care intru si aprind lumina. Totul s-a pastrat exact ca atunci cand am plecat, se pare ca Yume si-a indeplinit datoria si a curatat tot praful. Yume este o fata de varsta mea, adica 18 ani, cu parul verde si ochii albastri, ce imi este prietena. Ea in comparatie cu mine este varcolac. Dorinta ei a fost sa ma ajute sa aduc pacea in lume si sa-i inving pe cei ce inteleg acest cuvant gresit. Nu am venit pentru sat, nici pentru prieteni. Imi las jos bagajul si ma asez la masa din bucatarie, scotand o tigara si citind biletul de pe masa:

" Draga Sakura,
Iarta-ma ca nu te-am anuntat ca voi fi plecata pentru o luna, dar am primit o misiune urgenta. Se pare ca nu te pot ajuta sa-ti indeplinesti visul pentru un timp. Dar totusi ai grija de tine, esti singura mostenitoare a tronului si nu dorim niciuna "incidente" neplacute!
Cu drag,
Yume. "

Mototolesc biletul bine si il arunc in cos, apoi imi aprind tigara tragand fumul inecacios in plamanii mei. Mai fumez din cand in cand, este o obisnuinta. Zambesc rautacios apoi urc sus si incep sa-mi aranjez lucrurile. Dupa aproximativ cateva ore termin cu tot taraboiul asta si ma trantesc pe pat, adormind.

Sper sa va placa! Acum eu ma pun la somnic deoarece mi-e somn!

***Sayu***

Mesaje : 4

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum